Un vant adie lin prin crengile uscate,
de razele de soare mai blande ca oricand,
un ghiocel zambeste in frunzele udate,
de ultima zapada ce a cazut demult.

Alt ghiocel ce creste,inpinge-n sus luptand
cu palma de zapada ce a ramas ferita,
de razele de soare,ce bat acum topind
si ultima speranta .....sa fie netopita.

Mirosu-i cald si umed,natura-i parca vie,
o lectie de viata ,un inceput flamand,
de noi sperante,ce-aprind ca o faclie,
noi sentimente calde,curate pe pamant.

Asa, ca peimavara ,si noi sa biruim,
o lupta calda-n viata, s-avem penrtu Hristos,
si-o floare sa rasara ,pe urma ce-o pasim,
cu-n suflet bland,umil si prietenos.