Drumul Calvarului alături de Isus nu este un drum lipsit de bucurie. Este un drum dureros, dar este şi unul profund fericit. Atunci când alegem plăcerile trecătoare date de confort şi siguranţă în locul jertfelor şi suferinţelor produse de misiune, evanghelizare, slujire şi dragoste, facem o alegere împotriva bucuriei. Respingem izvorul ale cărui ape nu seacă niciodată (Isaia 58.11). Cei mai fericiţi oameni din lume sunt cei care experimenteză cum taina numită "Hristos în voi, nădejdea slavei" (Coloseni 1.27) le satisface cele mai profunde tânjiri şi îi eliberează pentru a prezenta suferinţele lui Hristos prin propriile lor suferinţe în faţa lumii.

   Dumnezeu ne cheamă să trăim de dragul lui Hristos şi să facem acest lucru prin suferinţă. Hristos a ales suferinţa. Nu a fost ceva ce I s-a întâmplat pur şi simplu. El a ales-o ca fiind calea de a crea şi a desăvârşi Biserica. Acum ne cheamă să alegem şi noi suferinţa. Aceasta însemnând că ne cheamă să ne luăm crucea şi să-L urmăm pe drumul Calvarului, să ne lepădăm de noi înşine şi să facem sacrificii de dragul slujirii Bisericii şi pentru a prezenta suferinţele Lui în faţa lumii.

   Fratele Andrew, care conduce o slujire numită "Open Doors"  (Uşi deschise) şi care a devenit faimos datorită cărţii sale "God- s Smuggler", publicată în 1967, descrie chemarea lui Hristos, pe la mijlocul anilor 90, cam aşa:

     " În întreaga lume nu există nicio uşă închisă atunci când vrei să mărturiseşti despre Isus... Arată-mi o uşă închisă şi-ţi voi spune cum poţi să intri. Totuşi, nu-ţi promit o cale de ieşire...

   Isus nu a spus: "Mergeţi dacă uşile sunt deschise", deoarece ele nu sunt deschise.

   El  nu a spus: "Mergeţi, fiindcă aveţi o invitaţie sau veţi fi întâmpinaţi cu covorul roşu."

   El a spus: "Mergeţi", deoarece oamenii au nevoie de Cuvântul Lui...

   Avem nevoie de un stil nou de abordare a misiunii: un mod agresiv, practic, evanghelic, neîngrădit...un spirit de pionierat...

   Mă tem că vom fi nevoiţi să trecem printr-o vale a lipsurilor, precum şi prin situaţii ameninţătoare însoţite de băi de sânge, dar vom răzbi.

   Dumnezeu va înlătura toate piedicile din calea noastră, dacă vrem să ne apucăm serios de treabă. Dacă spunem: "Doamne, cu orice preţ..." - iar oamenii nu ar trebui să se roage niciodată aşa dacă nu vor cu adevărat ca Dumnezeu să-i ia în serios - El va răspunde. Fapt ce este înfricoşător. Dar trebuie să trecem prin acest proces. Aşa au mers lucrurile în Biblie în ultimii două mii de ani. Aşadar ne confruntăm cu perioade grele şi trebuie să trecem prin aceasta... Ne jucăm de-a biserica şi ne jucăm de-a creştinismul. Şi nici măcar nu ne dăm seama că suntem căldicei... Ar trebui să plătim un preţ pentru credinţa noastră. Citeşte 2 Timotei 3.12: "De fapt, toţi cei care voiesc să trăiască în evlavie în Hristos Isus vor fi persecutaţi." Biserica a fost purificată mai mult în acele ţări în care a existat multă presiune... Tot ce pot spune eu este că trebuie să ne pregătim."