De multe ori Isuse, am stat şi m-am gândit
De ce pe mine Doamne, atâta m-ai iubit...
Când mulţi în jurul meu Te căutau pe Tine,
Murdar şi păcătos, Tu, m-ai ales pe mine!

Nu cunoşteam Iubirea nici Slava Feţei Tale...
Cuprins de-a lumii val mă tot duceam la vale.
Captiv în colivia de patimi şi de bani
Am fost un rob netrebnic atâţia ani şi ani!

Dar a venit o vreme când eu am înţeles
Că tot ce-aveam în viaţă era lipsit de sens...
Căci undeva ascuns adânc în fiinţa mea
Era dorul de Tine şi de Iubirea Ta!

Şi-atunci Te-am întâlnit...cu fruntea sângerândă
Şi trupul aplecat sub apriga osândă.
Am înţeles Isuse că prin păcatul meu
Eu Ţi-am făcut calvarul să fie şi mai greu!

Spre mine, păcătosul, Tu mâna ai întins,
M-ai ridicat din tină, în braţe m-ai cuprins
Şi mi-ai şoptit duios că-n jertfa crucii Tale
Eu am primit iertare, eu am primit salvare!

Mă iartă Domnul meu, c-am fost nepăsător,
Când Tu băteai la uşă şi mă chemai cu dor,
Atâţia ani Isuse, n-am vrut să îţi deschid...
Şi Te-am lăsat afară, în noapte şi în frig!

Ce mare Îndurare, ce Har fără sfârşit,
Să ştiu că, plin de vină, Tu totuşi m-ai iubit!
Acum îmi eşti Părinte şi toată viaţa mea
Voi lăuda Iubirea şi Măreţia Ta! Amin!

Vulcan-11-03-2012
Mary