O NOUĂ MĂRTURISIRE...

O spun ‘naintea tuturor:
Nu sunt aici la întâmplare
Am o nădejde, am un dor
Sunt spre Cetate călător
Desprins de lumea trecătoare.

Mărturisesc în mod deschis
Că nu-s opinii să mă-nvingă
Țintesc, mereu, spre Paradis
Alături de Acel trimis
Cu brațul milei să m-atingă.

Nu pot păreri să le absorb
Cât timp în mine e Lumina
Aș fi mai negru ca un corb
Aș bâjbâi ca și un orb
Ci în Scripturi găsesc odihna.

Urmez traseul proiectat,
În Cer, de Sfânta Trinitate
Chiar dacă e întortocheat,
Cu multe încercări brăzdat
Dar știu că-mi dă o demnitate.

Primesc tării în slăbiciuni
Nu din rostirile pompoase,
Nu din himere sau minciuni
Sau stări ce-aduc doar uscăciuni
Ci din bucatele gustoase.

Convins că viața o trăiesc
Conform principiilor scrise
De Sfântul Duh mă alipesc
Căci m-a umplut și-L prețuiesc
Cu fapte clare și concise.

Arunc amarul ce-a venit
În greul vânt care dispare
Știind că Cel ce-a pătimit
S-avem un trai de Cer dorit
Îmi dă imbolduri pe cărare.

Mi-s dragi cuvinte ce sosesc
Cu-ndemnuri pentru biruință
De vin cu farse le opresc,
Le-arunc în colbul pământesc
Să împlinesc sfânta cerință.

Sortez ce văd, sortez ce-aud
Prin sita slovelor divine
De merg spre nord, de merg spre sud
Pot să-l calmez pe omul crud
Cu darul vorbelor senine.

Două vieți de-aș mai trăi
În Valea plină de mistere
Tot pe Mesia l-aș sluji,
Cu cei răscumpărați aș fi
Și-aș sta, voios, în ÎNFIERE.

George Cornici/13 Martie, 2012