Am purtat războaie crunte

Am purtat războaie crunte
Ca să birui firea mea;
Când biruitor, în frunte
Eram „eu”, ea învingea

Dar când „eu” cădea în lupte
Și nu se împotrivea,
Dumnezeu era în frunte
Iar victoria, a mea.

La mormântul meu de patimi
Firea, des se-apropia;
Biruind și rugi și lacrimi,
Poftele-mi tot învia...

Duhul, îmi cerea victorii,
Eul, dârz se impunea,
În rând cu răufăcătorii
Să mă așeze jinduia.

Duhul Sfânt m-a îndemnat
Să iau jugul Domnului
Și de când am acceptat
Toate luptele-s a Lui.

Dacă firea începe-o luptă,
„Eu” nu ține steagul sus
Și am pace neîntrecută,
Lupta-o poartă Domnu Isus.

O, ce bun e acest jug!
Dă odihnă, har și pace
Și dușmanii ce subjug
Nici un rău nu-ți mai pot face.

Ce-ar putea să fie oare
Mai măreț și mai frumos
Ca această cinste mare
De-a lucra cu Isus Hristos,

De a fi conlucrător
Cu Cel ce-I Atotputernic,
Cel a toate Creator,
Domnul și Împăratul veșnic?!

14/03/2012/*Ioan Hapca
(Zaragoza)