CARTEA CĂRȚILOR

Profunde vorbe sunt expuse
În Cartea Cărților; o știm
Comori în ea au fost incluse
Deci foarte mult o prețuim.

Au vrut nebunii s-o distrugă
Sau s-o răpească de la noi
Dar i-a învins, i-a pus pe fugă
Și iar ajuns-au în noroi.

Au vrut guverne să o ardă
Dar lupta fost-a în zadar
N-au fost în stare să o șteargă
Să nu mai fie la altar.

A rezistat de-a lungul vremii
Dând lumii ce-i mai valoros
N-a vrut atenții, n-a vrut premii
Ci-a arătat Cine-i Hristos.

Pe hoți i-a transformat în ființe
Care nutresc un nobil dor
În Ea incluse sunt cerințe
Emise chiar de Creator.

La cei zdrobiți le-a dat putere
Să se ridice și să stea,
Din nou, în sfântă priveghere,
Să-nvingă-n lupta cea mai grea.

Când boala vine nemiloasă
Balsamul Ei ne dă alin
Acei ce nu o vor în casă
Trăi-vor un etern suspin.

Ne-nvață sfinte maniere
Și cum pe semeni să-i iubim
Ne spune despre Înviere
Și cum de rău să ne ferim...

Ne dă pe drum orientare
Să nu ne-abatem de la țel
Când vine greaua încercare
Vedem în Ea pe-al jerfei Miel.

O, Carte plină de viață
Ești farul nostru către Rai!
Reverși lumini pe-a noastră față
Și pui dumnezeire-n trai...

Îți vom urma învățătura,
În toate; nu o alterăm
Ne-ai transformat, total, structura
Cu drag stindardul ți-l purtăm.

gc/15 Martie, 2012