MOTTO:
""El s-a plecat spre mine, mi-a auzit strigatele. M-a scos
din groapa pieirii, din fundul mocirlei, mi-a pus picioarele
pe stanca si mi-a intarit pasii."" Ps. 40:1-2.


In lume am plecat cu zambetul pe buze
Convins ca pot s-ajung pana la stele,
Dar m-am lasat condus de oarbe calauze,
Si-n groapa mortii am cazut, si eu si ele.

Vroiam sa ies, dar groapa se schimbase
Intai mocirla, apoi nemarginit pustiu,
Eu rataceam setos, si gura-mi se uscase,
Si mă întrebam daca sunt mort sau viu.

Cu mintea-ncetosata de arsita si amar,
Eram un osandit la moarte, fara apa,
Dar am vazut alaturi, izvorul, ca Agar,
Atunci am stiut ca Dumnezeu ma scapa.

"Vino!" mi-a spus," cel insetat sa vina
Sa ia din apa vietii fara plata";
M-am dus, si am baut din apa cristalina
Si El m-a scos din groapa necurata.

Ca Domnul da din dragoste, scrie-n Cuvant,
Celui insetat sa bea, si de va crede cu tarie
In Mantuitorul, in Isus Fiul Sfant,
Din inima-i va curge rauri de apa vie.

Veniti acum cu totii sa bem pe saturate
Apele vietii de la Izvorul Mantuirii,
In pace si credinciosie atata de bogate
Ca vor tasni puternic in locul nemuririi!

Prefa Tu Doamne, pustiul in verdeata,
In locuri minunate si de izvoare plin,
Cine va bea din ele sa aiba vesnic viata,
Sa laude pe Domnul, in veci de veci, Amin!