Lumina mea e Domnul, Minunat!

Lumina mea e Domnul, Minunat!
Cu El nu voi umbla în întuneric,
Pe-al vieţii drum va fi neîncetat
Cu mine alături pentru orice sfat,
Gata-n orice timp, şi nu himeric.

La dreapta mea El mă va sprijini
În clipe de nevoi şi de primejdii,
Când strâmtorările m-or asalta
El va interveni şi nu mă va lăsa
De a pica în mreaja deznădejdii.

Lumina mea e Domnul, Minunat!
Şi voi umbla-n lumina Lui aprinsă
De focul dragostei, sus la Calvar
A Jertfei sfinte preamărite-n har,
Ce s-a-ncercat ca Ea să fie stinsă.

Dar, nu au putut mai marii lumii
S-o pună sub obroc, acoperită,
Ci mai degrabă Ea s-a-mprăştiat
Şi peste tot pământu-a luminat
Şi-a strălucit cu slava ei sfinţită.

Lumina mea e Domnul, Minunat!
Din anii cei mai dragi ai tinereţii
El m-a purtat în grijă zi şi noapte,
Si m-a hrănit cu pâine şi cu lapte
Din Cuvânt, dându-mi forţa vieţii.

Prin ale vremii crunte intemperii
M-a susţinut prin grija iubitoare,
Prin ajutorul dat în ceasurile rele
Să trec momentele cele mai grele
Să urc mereu pe culmi înălţătoare.

Lumina mea e Domnul, Minunat!
În El mă-ncred că mi-e Mântuitor,
Că m-a iertat prin Jertfa-I Sfântă
De-aceea, şi inima şi suflet cântă
Slavă şi mărire, Domnului biruitor!

Flavius Laurian Duverna
20 martie 2012