Mi-e dor de Patria Cerească.

Mie dor de Patria cerească
Cu-ale ei plaiuri de origine,
Cu râurile-n veci cristaline
Ca setea să ne potolească
Dragostea vieţii să crească,
Contemplând lucruri divine.

Mi-e dor de Ţara frumoasă
De Domnul Sfânt făgăduită,
De Domnul slavei pregătită
Pentru-a ne fi veşnică casă,
Unde cel rău nu îşi mai lasă
Opera-n moartea nedorită.

Mi-e dor de Muntele Sion
Unde vor sta cei învingători
Cu Domnu-n veci biruitori,
De unde-n larg dulcele zvon
S-o răspândi-ntr-un unic ton
Că-n sfârşit sunt nemuritori.

Mi-e dor de Marea de cristal
Şi de-alăutele lui Dumnezeu,
Unde biruitorii-n sfânt trofeu
Vor intona un imn magistral,
Ce-o răsuna-n spaţiul astral
Spre slava gloriei la apogeu.

Flavius Laurian Duverna
22 martie 2012