Păzeşte-ne de îngrijorări ce vor să înăbuşe credinţa
Ele sânt ca spinii ce-ţi slăbesc spre cer voinţa
Ca să nu mai vrei să mergi în dragostea dintîi
Şi izolat de fraţi chiar singur fără roadă să rămâi.

Plăcerile vieţii acesteia şi bogăţiile lumeşti
Şi ele înăbuşă Cuvântul , mă rog Doamne să ne fereşti
De tot ce ne afectează roada şi ne înăbuşă Cuvântul
Şi ne slăbeşte calea şi alergarea şi avăntul

Îţi mulţumim că nu ne laşi să suferim de foame şi de sete
Şi ne călăuzeşti pe căile Tale cele bune şi drepte
Tu ne-ai vorbit de păsări în pilde şi de crini
Că Tu le porţide grijă de-s mulţi sau de-s puţini.

Cu atât mai mult mereu te îngrijeşti de noi
Şi eşti un ajutor fără egal cănd trecem prin nevoi
Să nu ducem nici un fel de lipsă de cei de trebuinţă
Ca să trăim fără îngrijorări în har şi prin credinţă