Hristos a înviat!

Din starea de somnolenţă,
Şi-a letargiei-n greu păcat,
Sculaţi, să faceţi prezenţă
Unei treziri din decadenţă,
Căci Domnul Isus a-nviat
Din locul straşnic... sigilat
În Jertfa-I găsim clemenţă!

A biruit pe veci mormântul
Prin actu-n care S-a supus,
Al existenţei când pământul
În sânu-i a strâns Cuvântul
Prin moartea, ce L-a răpus
Şi în mormânt El a fost pus
Întărind astfel legământul!

Dar morţii peste ea călcând
I-a luat puterea de-a reţine
Atâtea veacuri rând pe rând
Captivi mulţime, aşteptând,
Zori noi cu zile, mai senine
Fără de moarte şi suspine
Viaţa cea veşnic-aşteptând!

Când a-nviat, după trei zile
Şi ucenicilor, a demonstrat
În dulci cuvinte, şi amabile,
Că-n cer scrisu-sau noi file,
Atunci, crezut-au c-a-nviat
Şi că din moarte, i-a salvat
Pentr-a le-aduce, mântuire.

Da! El a înviat, cu-adevărat
Pentru-a ne-aduce izbăvirea
Din gheara morţii, din păcat,
Ce viaţa noastră, a dominat
Prin faptul c-a adus murirea,
Învinsă-n Hristos cu iubirea
Ce la Calvar s-a demonstrat.

Slăvit să fii, Isuse Doamne
Pentru cereasca Ta Jertfire,
Ce nimenea ca s-o întoarne
N-are putere s-o răstoarne,
Spre-a-i da o altă rânduire
În planul sfânt de mântuire
Pătruns, de minunate taine!

Flavius Laurian Duverna
23 martie 2012