În trăsăturile temperamentului plin de Duhul Sfânt, pe primul loc este DRAGOSTEA. Ea se descoperă atât ca dragoste pentru Dumnezeu, dar şi pentru semenii noştri: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău" şi "...să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi".

  Din propria mea trăire, pot afirma că o astfel de dragoste este supranaturală! Aceasta având în vedere firea noastră lacomă. Este drept, unii din noi, ne-am născut cu puternice tendinţe umanitare, manifestate prin fapte chiar exemplare. Acest fel de dragoste îl manifestăm însă doar faţă de aceia care stârnesc în noi un fel de admiraţie sau compasiune. Dar Domnul, ne-a poruncit: "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri..." Iată o dragoste ce nu poate fi nicicum produsă de noi. Dumnezeu este Acela care poate lucra un asfel de simţământ!

   Neexistând o astfel de dragoste, chiar între noi, cei ce ne numim creştini extistă deseori conflicte. Vom putea totuşi să ajungem la pace, la o iubire sinceră? Da, cu siguranţă, multe întristări şi neînţelegeri  ar putea fi evitate dacă am dori şi am căuta umplerea cu Duhul Sfânt. Nu degeaba ni se spune deseori: Dacă dorim să ne verificăm dragostea pentru Dumnezeu o putem face printr-o metodă foarte simplă - pe care Domnul ne-a lăsat-o: "Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele."

   S-o facem astăzi cu toată sinceritatea, întebându-ne: Ascultăm de poruncile Domnului aşa cum sunt ele relevate în Sfântul Cuvânt? 

   Dragii mei, avem nevoie cu toţii de umplerea cu Duhul Sfânt, vă îndemn cu toată dragostea s-o cereţi astăzi, fără întârziere! Şi eu, voi face acelaşi lucru! Fiţi binecuvântaţi!