Ar trebui să ridicăm voalul uitării,
În inima noi mintea să o coborâm
Valorile actuale sunt mult prea derizorii
De vocea adevărului să ascultăm.

Să ne încredem în cuvântul ei,
Lumină călăuză-n întuneric,
Nu suntem singuri ci formaţi din trei:
Tată ceresc, fiu pământean şi suflet cleric.

Nici biblia, sfinţii părinţi sau misionarii
Nu pot ei singuri ca să te deştepte
Cunoaşterea e-n tine, fiind dată uitării,
Tu singur tre să vrei să urci pe trepte.

Scara e lungă plină de tentaţii
Obstacole şi greutaţi sunt peste tot
Puterea e la tine nu te baza pe alţii,
De sunt interesaţi să te ajute chiar nu pot.

Chemarea de-o asculţi poţi să treci hăul
Dar trebuie să te smereşti şi să renunţi
Să moară vechiul tu, trăiască noul
Din roadele unirii să te-mfrupţi.