Cineva definea cam aşa bucuria. "Bucuria este una din virtuţile creştine cardinale de aceea este aşezată lângă dragoste, Pesimismul este un mare defect. Ea nu e o bucurie iluzorie (aşa cum o acceptă lumea)ci este bucuria durabilă care ne este dăruită prin harul lui Dumnezeu, prin binecuvântarea care ne e dată şi NU ESTE AFECTATĂ DE NECAZURI."
Aşadar, bucuria pe care ne-o dăruieşte Duhul Sfânt nu va fi nicidecum îngrădită de circumstanţe. De ce totuşi mulţi cred în mod greşit că poţi fi fericit doar în împrejurări favorabile? Oare nu din cauza faptului că fericirea şi bucuria sunt considerate a fi termeni identici? "Fericirea este ceva întâmplător ca urmare a circumstanţelor, însă bucuria rămâne în ciuda circumstanţelor!" (J.Hunter).
Nu vom putea cu siguranţă, experimenta bucuria dacă îngăduim ca ea să depindă de circumstanţele vieţii, deoarece viaţa plină de Duhul Sfânt e caracterizată prin "A privi la Isus" căci doar aceasta ne dă siguranţă "că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său" (Romani 8.28).
Bucuria nu este un rezultat al propriilor noastre eforturi căci Duhul Sfânt ne ajută să ne încredinţăm "soarta în mâna Domnului" şi să ne încredem în El. "Tu îmi dai mai multă bucurie în inima mea decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului" (Ps.4.7). Apostolul Pavel, scria din temniţă: "Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul"...(Filipeni 4.4). Un om care se poate bucura într-o închisoare şi care poate avea o stare de mulţumire cu siguranţă că îşi are o sursă supranaturală de putere. Această bucurie supranaturală ne stă la dispoziţie! S-o cerem cu credinţă, dragii mei, chiar astăzi!
"Lui Dumnezeu nu-i place îndoiala şi descurajarea. El urăşte doctrina tristă, gândurile melancolice şi întunecate. Domnului îi plac inimile vesele. El nu Şi-a trimis Fiul să ne umple de tristeţe ci ca să ne bucure inimile! Hrisos ne-a spus: "Bucuraţi-vă căci numele voastre sunt scrise în ceruri." (Martin Luther)
Slăvit să fie Domnul!