M-atrage dorul către cer

M-atrage dorul către cer
Către Căminul cel de sus,
Unde Domnul meu Isus
Pentru veci ca să nu pier,
El s-a dus să mijlocească
Prin Jertfa Sa preoţească.

La Tronul Tatălui ceresc
Tronul de milă şi-ndurare,
Prin Jertfa Sa salvatoare
Şi-n haru-I Dumnezeesc,
Isus spune c-al Său sânge
E-n iubirea ce ne strânge.

M-atrage dorul către cer,
Către o Patrie mai bună
Ce îmi găteşte o cunună,
Cununa vieţii care-o sper
Că-n acea zi, mi se va da
De Domnul, în slava Sa.

Pe cunună, se va înscrie
Un alt nume ce-oi avea,
Dar pe care-alt nimenea
Nu va putea ca să-l ştie
De cât cel, ce îl va purta
Vrednic fiind, a-l merita.

M-atrage dorul către cer
Către Cetatea cea de aur
Al cărei Ziditor şi Faur -...
Pentru sufletul ce-i sincer
Dumnezeu, Tatăl ceresc,
A gătit-o, în chip regesc.

Este Cetatea, mult visată
De toţi acei care-au dorit
Să-şi vadă dorul împlinit...
De-atâtea secole adorată,
Văzută doar prin credinţă
Ca cea mai dulce năzuinţă.

Flavius Laurian Duverna
01 aprilie 2012