Noe a înfruntat realitatea. Poate că lucrul acesta pare departe şi fără legătură cu credinţa lui Noe, însă există o legătură. Noe a fost mişcat - dar nu era un petrecăreţ emoţional. Nu a fost impulsionat de teama omenească, depravată, vinovată. A fost impulsionat de cunoaşterea personală a descoperirii din partea Dumnezeului sfânt şi suveran. Când ni se întâmplă ceva neobişnuit, exclamăm: "Nu este adevărat!" Noe a primit un cuvânt de la Dumnezeu. El a spus: "Este adevărat! Ştiu că este adevărat! Cel mai înţelept lucru pentru mine este să fac exact ceea ce a poruncit Dumnezeu!" Mulţi oameni din jurul nostru sunt mişcaţi de emoţiile lor, dar nu sunt suficient de impulsionaţi ca să facă ceva care să conteze. Ar trebui să fim mişcaţi şi ar trebui să fim stimulaţi în privinţa realităţilor veşnice. Noe a fost mişcat - şi a mers mai departe să facă ceea ce era corect şi important.
Odată am auzit un predicator foarte bun, un predicator eficient, descriind răspunsurile emoţionale ale unei audienţe. Mărturisea că spusese povestea unui câine bătrân şi credincios care păzea oi. În mijlocul unei mari furtuni, păstorul ştia că lipsesc unsprezece mieluşei. O dată, de două ori, de trei ori l-a trimis afară pe Old Shep, câinele, după mieii dispăruţi. Şi din nou, şi din nou, până când, câinele obosit, dar credincios s-a întors cu al zecelea miel. Stăpânul l-a mai dus încă odată pe Old Shep la uşă spunându-i: "Încă unul, Shep, încă unul! Adu-l aici!"
Câinele, complet epuizat, a ieşit încă o dată în mijlocul furtunii. Mult mai târziu, s-a întors purtând mielul dispărut. Bătrânul câine a lăsat încet mielul slăbit şi ud jos, apoi s-a prăbuşit el însuşi.
După ce păstorul a terminat cu îngrijirea mielului rătăcit, s-a întors la Old Shep pentru a-şi exprima recunoştinţa. Dar era prea târziu. Shep era mort. Credinciosul câine a dat totul pentru a salva mieii.