Dumnezeu, Isus şi eu!


Dumnezeule,
Îți amintești când ne-am întâlnit?
Tu,
erai nemurire, erai infinit...
Eu,
un abur plutind plictisit.
Tu,
mă adorai, Te bucurai privindu-mă.
Eu,
mă desfătam în jurul Tău jucându-mă.
Tu,
mă iubeai enorm. Erai gelos.
Eu
recunosc, totul era frumos.
Dar...
era o plictiseală și întunecos.
Edenul,
grădina, dorit-ai s-o animezi
și
hotărât-ai un om să creezi.
Atunci,
un pumn de ţărână ai luat...
Cu drag,
a Tale mâini sfinte, au modelat.
Apoi....
Din Duhul Tău, viață ai suflat.
Dumnezeule,
Ce mult atunci Te-ai bucurat
pentru că
frumoasa grădină Eden, ai animat.
Dar...
milă Ţi-a fost când omul ai privit
pentru că
era singur, abătut, trist.
Tu, din iubire,
ai lăsat un somn adânc peste Adam
şi
din coasta lui ai rupt un ram...
o coastă...
și ai modelat o femeie frumoasă:
Eva.
Când a văzut-o, Adam a luat-o de nevastă.
Dar...
În umbra lor stătea îngerul luminii
care....
dorea să se ridice deasupra Dumnezeirii.
Era el:
Satana, cea mai strălucită astră,
care...
a înșelat pe Adam și a sa soață.
Așa....
au ajuns să se vadă că erau goi.
Iar Dumnezeu...
S-a supărat... Pe pământ i-a alungat pe amândoi.

A regretat Dumnezeu că pe om l-a creat.
Din nevegherea lui Adam, pământul a fost blestemat.
Iar Satana și îngerii răzvrătiți ce l-au urmat
i-a pedepsit; Din Paradis Dumnezeu i-a alungat.
I-a dat pământul în stăpânire până la a Sa venire.
De-atunci adus-a omenirii numai durere.
Isuse, Crinul din văi, Trandafirul din Saron,
Fiul
Cel mai iubit în ceruri între Dumnezei
din iubire,
slava ai lăsat. Te-ai făcut om
pentru ca
să scapi omenirea de idoli și de zei.
Apoi,
moartea ai biruit-o pentru omenire.
Pentru...
a deschide drum iertării și mântuire.
Te rog,
ajută-mă mântuirea s-o prețuiesc.
Știu,
ochii Tăi nu dorm, mereu privesc.
Așa
cum fulgerul despică întregul univers,
privirea Ta,
despică inima și vede al meu mers.
Mi-ai spus,
vocea Ta cu alta să n-o confund.
Și...
todeauna să Te urmez, nimic să nu ascund.
Știi...
nimeni Isuse, nu mi-a vorbit ca Tine.
Te rog,
ajută-mă ca să iert în mine.
Isuse,
de foarte multe ori nu reușesc...
Tu ştii de ce:
firea, eul, încă mă păcălesc.
Dar...
vreau învățătura Ta în mersul meu
pentru ca
să-mi fie ușor când drumul e greu.
Tu știi tot:
Gândul, sufletul. Când greșesc,
mă vezi.
Ajută-mă o Doamne, să mă smeresc.
Tu știi
când sunt confuz sau la răscruci de drumuri.
Știu,
Tu mergi înaintea mea, despici vânturi.
Cu drag,
cărarea mi-o netezești, de greu mă treci.
Far
îmi ești mereu, lumină pe poteci.
Mi-ai spus
să fiu lumină în lume și să iubesc.
Și....
smerenia s-o am cu mine și s-o folosesc.
Iar eu
doresc, de Tine să fiu demn în al meu mers.
Oare,
de ce atâtea mă înveți și atâta bine-mi vrei?
Știu.
Acum Tu mă pregătești pentru al Tău Univers.
Pentru că
în curând, Tu ai să vii și-ai să mă iei.

Dumnezeule, Îți mulțumesc că m-ai întocmit
Chiar dacă n-am ascultat, și Te-am facut nefericit.
Isuse Îți mulțumesc, pentru mine Te-ai jertfit.
Să fiu iertat, prin moartea Ta, mântuirea am primit.
Acum sunt un fericit pământean păcătos;
Merg de mână cu Dumnezeu și cu Isus Hristos.
Urcăm toți trei: DUMNEZEU, ISUS și eu.
Am siguranța victoriei în drumul meu.


01/02/2012 ALGHERO