Meditam adânc la Domnul


Purtam în suflet o povară
Ce nu puteam, s-o înţeleg
Şi meditam din zori în seară
Pe care cale acum, să merg?

Prin toate am trecut în viaţă
Şi am trăit bune şi rele
Silă-mi era şi simţeam greaţă
De multe fapte de-ale mele

Şi eram suprasaturat
De viaţa mea dezordonată
Eram adesea supărat
Vroiam să fug de lumea toată

Inima parca îmi spunea,
Despre ceva necunoscut,
Plângeam şi sufletu-mi ofta
Vroiam ceva, ce n-am mai vrut

Era un sentiment străin
Care nicicând nu l-am simţit
Nu era fals şi nici hain
Parcă auzeam un glas şoptit

Şi auzeam cum mă îndemna
Cu relele, să mai sfârşesc
Iar inima mea mult dorea
De toate să mă curăţesc

Ca să fiu bun şi să fiu drept
Şi milostiv şi iubitor
Din necinstit, să fiu corect
Să-L caut, pe Mântuitor

Eu auzisem de Isus
Dar nimic n-am aprofundat
Ştiam ca e la Ceruri sus
Pe El, mereu L-am amânat

Credeam ca este cale lungă
Până bătrân voi fi şi eu
Iar timpul, are să-mi ajungă
Ca să-L primesc pe Dumnezeu

Dar nu a fost cum am crezut
Sufletu-mi însetat de dor
M-a dus pe un drum necunoscut
Ca să-L cunosc, pe al meu Păstor

L-am cunoscut şi fericit
Cuvântul Lui, de acum urmez
Mi-a schimbat viaţa, m-a iubit
Numele Său, Îl venerez

Şi vreau cu El până la moarte
Ca să pot merge, neîncetat
De El nimic nu mă desparte
Sunt fericit, că L-am aflat!

Amin

Câmpia Turzii, 1 aprilie 2012