Cât vom depinde de comori
Și nu de lucrurile sfinte
Vom fi doar stinse lumânări
Pe ale lumii vii morminte

Ni se va spune ne-ncetat
,,Cu cât ești tu mai bun ca mine
Căci ai acelaș port pătat
Doar că-i subt haina altui nume

Ce fel de pocăință-aveți
Căci alergați precum și noi
La gicitori și falși profeți
Să vă prezică timputi noi,,

Vor ști să-și apere umblarea
Și vor huli pe Dumnezeu
Căci n-au văzut acea schimbare
În tine frate-Fiul Său

Vom fi doar un motiv de ceartă
De astăzi nu ne pocăim
De fapta ce-a făcut doar moartă
A noastră viață de creștin

E timpul să venim în grabă
În fața Tatălui ceresc...
,,Am rătăcit, te rog mă iartă
De astăzi vreau să te slujesc,,

Să plângem cu adevărat
Nu doar cu lacrimi, ci în rugă
Să-I prezentăm acel păcat
Ce ne-a ținut în noaptea lungă

Să nu ne ridicăm genunchii
Până nu vom primi iertarea
Chiar de vom ști străpunși rărunchii
Să-I cerem binecuvântarea

Să-L implorăm încă odată
El să ne dea aprinși cărbuni
Ca să umblăm în acea faptă
În fapta celora ,,nebuni,,

Și doar văzând a Lui Lumină
În ale noastre vase sfinte
Vor îndrăzni și ei să spună
,,Sântem vii printre morminte,,

Amin!