Zâmbet fals, dupã o mascã de cenuşã.
Gânduri de judecatã, dupã o vorbã linguşitoare.
Totul e bine cât timp se închinã laude la adresa lor.
Când se aduce adevãrul înainte, se adunã norii. Se anunţã ploi.
Dacã încearcã cineva sã zideascã pe partea lui de Cer, faptul cã este ameninţatã mãiestria lucrãrii lor, îi fac sã se încrunte.
Atunci cade masca purtatã cu atâta grijã, şi se poate vedea clar mândria şi ridurile sufletului lor greoi.
Atunci schimbã vorbele linguşitoare în cuvinte tãioase.
Faptele oricum invizibile până atunci, pierd şi umbra formelor de la-nceput.
Gesturile lor se transformă în săbii, şi cu tact şi eleganţă, te ucid.
Aşa sunt fariseii!

Cel mai dureros este că ei trăiesc printre noi.
Nu fac parte din lumea de dincolo de zidurile bisericii. 
Ei sunt aşa-numiţii sfinţi. 
Mai conduc biserica în rugăciune, sau la închinare.
Mai îndrumă păcătoşii la smerenie şi pocăinţă.
Fariseii, sunt cei mai buni actori!

Ei nu se riscă duminica să plangă cu voce tare, şi apoi în timpul săptămânii să frecventeze locuri nesfinţite.
Pe ei nu-i vei vedea bârfind cu grupul de surori, la o cafea.
Nici nu-i vei găsi înafara bisericii, duminicile.
Tot ce fac, fac în ascuns. Gândurile lor fabricã cele mai ucigãtoare cuvinte, planificã momentul perfect pentru eliminarea oricãruia care pare o ameninţare, se folosesc de toate mijloacele, nepãtându-se.

De cele mai multe ori, îi vei vedea în faţã, implicaţi în activitãtile creştineşti: de la uşier pânã la amvon... acesta e teritoriul preferat al fariseilor!
Dincolo de ziduri nu se simt în largul lor.

E trist!
Fariseii din vremea lui Isus, azi sunt mai prezenţi ca niciodatã.
În toatã teologia lor, şi toate învãţãturile scripturale, personajul cel mai îndrãgit de ei a fost Fariseul. Fapt pentru care şi-au însuşit rolul uimitor de bine.
Ei planificã şi azi moartea cristoşilor mai mici.

Epidemia fãţãrniciei, este boala bisericii de-a lungul istoriei.
Fariseii au distorsionat învãţãtura dupã bunul lor plac.
Aşa s-au nãscut religiile...
Fariseii şi-au impus propiile reguli...
Aşa au început judecãţiile...
Fariseii şi-au cerut drepturile, cãlcând drepturile aproapelui...
Aşa au apãrut despãrţirile...
Fariseii au adus diferenţele...
Aşa au apãrut "sfinţii" şi "pãcãtoşii"...
Fariseii au cerut slavã...
Asa au apãrut sclavii...
Fariseii au întocmit trãdarea( nu Iuda ),pentru cã ei au ţesut în gândurile lor ideea...
Aşa au apãrut martirii...

Fariseismul are ca înţeles explicativ cuvântul moarte, trãdare, mândrie, crimã, urã, pãcat...
şi totuşi, l-au îmbrãtişat atât de multi creştini în zilele noastre.

Fariseismul e chipul pe care unii îl poartã sub masca Creştinismului.
De multe ori îi observi prea târziu...
Dupa ce te-au lovit cu sabia cuvintelor ucigãtoare.
Te vor critica în orice faptã. ( si pe Isus l-au criticat )
Te vor ispiti. ( şi pe Isus l-au ispitit )
Te vor ataca. ( şi pe Isus l-au atacat )
Te vor acuza. ( şi pe El l-au acuzat )
Te vor condamna... "...dacã pe Mine M-au prigonit şi pe voi vã vor prigoni.”

Sângerezi.
Te doare.
Te-au luat prin surprindere.
Eşti dezamãgit.
Vrei sã renunţi.
Iţi promiţi cã nu vei mai avea niciodatã încredere. ( blestemat este omul care se încred în om )
Vei lua aminte.
Te apleci pe genunchi.
Renunţi la fire.
Faci toate visele pulbere.
Buzunarul inimii tale acum e gol.
Se aude un susur bland.
Ceva te umple.
Simţi fâlfâit de aripi.
Sunt vise noi.
Verifici buzunarul inimii din nou.
E plin de speranţe.
În faţa ta, o Stâncã.
Te prinzi de ea.
Eşti din nou în picioare.
Spre orizont, se anunţã miracole.
Vocea te îndeamnã sã-i slujeşti.
Nu încurca omul cu Omul Isus!
...şi El s-a mâniat.
...şi El le-a rãsturnat mesele şi le-a smuls mãştile.
...şi El a-ndrãznit sã-i înfrunte cu Adevãrul!
"Îndrãzniţi, Eu am biruit lumea!"

Sã curãţãm bisericile de fariseism.
În dragostea moştenitã de la Omul Isus, sã le vorbim de schimbare. ("Voi să nu fiţi ca făţarnicii..")
Ei sunt cei despre care se spune: "...au urechi dar nu aud. Au ochii dar nu vãd!"
Adevãrat vã spun cã în ziua judecãtii, va fi mai uşor pentru ținutul Sodomei și Gomorei..."

Doamne, toarnã Chipul Tãu în noi, încât sã sufoci orice chip netrebnic şi nevrednic de Tine!
"Oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat!".