Oamenilor care se îmbracă în religie ca şi cu o haină bine călcată de duminică nu le place acest fel de biserică plină de bucurie. Când avem parte de o trezire şi binecuvântarea lui Dumnezeu vine la noi, şi primim ajutorul de care avem nevoie de la Dumnezeu, aceia care au făcut din religie o simplă haină de duminică, nu vor fi prea încântaţi - de fapt, ei vor fi deranjaţi. De pe poziţia Scripturii, noi vom insista că ei trebuie să trăiască cinstit luni dimineaţa, dar ei nu vor să facă asta. Ei nu vor ca viaţa practică să le fie afectată de religie. Duminica ei intră în biserică şi îşi lustruiesc religia, dar pe la ora 11 seara, o pun înapoi în raft. Luni ies afară şi trăiesc aşa cum vor să trăiască. Eu refuz să cedez în faţa acestui lucru şi a acestui fel de oameni. Noi trebuie să fim o biserică a Dumnezeului cel viu, şi nu o întrunire a celor influenţi şi a ştabilor. Ştabii pot să vină dacă se pleacă pe genunchi - ştiţi voi, un ştab pe genunchi nu este mai înalt decât nimeni altcineva.