O Doamne, cât de nevrednică mai sunt
Şi făr-de-nţelepciune
Oricât am încercat şi-am tot făcut
Nimic n-am făcut bine.

Orice aş face, nevrednică mă văd
Chiar şi cu ochii-nchişi
Aş vrea ca, în orice loc eu o să merg
Paşii mei de Tin' conduşi.

Învăţ să fiu umilă şi mă smeresc
De orişice grandoare
Mă proştern în Faţa Ta, mă pocăiesc
Şi Ţie-Ţi cer iertare.

O Doamne, tare nevrednică mai sunt
Şi tare-aş vrea să nu fiu
Doamne, dă-mi înţelepciune să pătrund
tainele şi ce nu ştiu,

Tu Doamne, să mă înveţi, să îmi araţi
Să fiu demnă de Tine
Pentru tot ce am greşit, Tu să mă ierţi
Cuvântu-Ţi mă aline.

Eşti Dumnezeu, cel plin de bunătate
De milă şi-ndurare
Te recunosc ca Domn al meu în toate
Puternic eşti şi mare.

Slăvit fie în veci preasfântu-Ţi Nume
Domnul meu Isus Cristos
Sunt roaba Ta şi vin acum anume
Doamne, mulţumesc frumos.

A.N
11.04.2012 Firenze