Lumea aceasta nu este prietenă cu harul ca să ne conducă spre Dumnezeu. Noi mergem în altă direcţie. V-aţi gândit vreodată la lucrul acesta, sau doar alergaţi amuzaţi de colo-colo? V-aţi gândit la toate acestea? Într-una din aceste zile, tu şi cu mine vom avea de înfruntat judecata. Tu şi cu mine vom sta înaintea Omului ai cărui ochi sunt ca de foc şi din a cărui gură iese o sabie ascuţită cu două tăişuri, vom vorbi cu El despre faptele pe care le-am făcut în trup şi vom avea de înfruntat ceea ce Wesley numea "Ziua judecăţii", iar acolo vom fi judecaţi pentru faptele făcute în trup. Acesta nu este Tronul mare şi alb al judecăţii, care este pentru păcătoşi, ci o altă judecată care este pentru creştini. Va trebui să-I arătăm că am luat în serios toate acestea. Noi nu am fost scoşi din lume ca să fim amuzaţi, ci am fost scoşi ca să fim sfinţi!

   Duhul caută un loc de odihnă pentru picioarele Lui. El îl caută iar eu aud fâlfâitul aripilor Sale sfinte, aud glasul Lui tânguitor, care este întristat şi stins. Îl văd căutând semne de pocăinţă, semne de durere în inimă şi îl văd căutând să ridice judecata lui Dumnezeu de peste biserică. Când Dumnezeu va judeca lumea, va fi foc şi groază, însă Dumnezeu vrea să judece Biserica acum. El vrea să te judece pe tine şi pe mine - pe copiii Lui. El vrea să înceapă de la Casa Domnului, vrea să înceapă să ne judece, iar absenţa puterii depline a Duhului sfânt este o condamnare continuă.

   Acum, care sunt semnele dezgustului lui Dumnezeu pentru cei ce sunt ai Lui? Ei bine, îngăduiţi-mi să numesc câteva din ele. Acestea sunt păcate de comportament şi obicei, păcate de egoism, cum ar fi a etala o bogăţie în timp ce lumea moare de foame, a trăi ca împăraţii în timp ce milioane de oameni pier. Şi păcate ale inimii, cum ar fi pofta.

   Ştiţi voi, puteţi fi creştini sau cel puţin, puteţi aparţine unei biserici bune, şi cu toate acestea să aveţi poftă în inimă. Poţi aparţine la o biserică bună şi să ai duşmănie în inimă. Te duci înaintea pastorului, a prezbiterilor sau a diaconilor sau a oricui altcuiva care te acceptă în biserică, dar ei nu se pot uita în inima ta să vadă dacă există poftă acolo. Cu toţii am cultivat zâmbetul religios şi reuşim să arătăm pioşi când trebuie. Când ne depunem membralitatea, zâmbim pioşi, iar ei spun că acesta e un tânăr deosebit - dar în inima lui este poftă.

   Dumnezeu o urăşte, iar Porumbelul nu se va pogorî.

   Nu te poţi uita în inima unei femei şi nu poţi vedea că este duşmănoasă pentru femeia de vizavi care are o maşină mai lungă decât a ei sau o haină de blană mai scumpă. Există biserici în care diaconii şi prezbiterii fac parte din acelaşi comitet ani de zile, şi nutresc resentimente nemărturisite în inimile lor.

   Resentimentul din inima unui om este la fel de rău ca adulterul. Resentimentul sau duşmănia în inima unei femei este la fel de rău ca lumea.

   Un om din lume face numai ceea ce ştie să facă, iar eu mă întreb dacă el este cu ceva mai rău decăt aşa-zişii creştini pioşi care au duşmănie, resentimente sau gelozie.

   Am întâlnit oameni care au trăit ani în şir cu resentimente, dar eu, pur şi simplu, nu vreau să rămân supărat pe nimeni. Refuz categoric. Provin dintr-un neam englezesc nervos şi irascibil. Tatăl meu avea un temperament ca detonatorul unei bombe atomice şi putea să explodeze. L-am văzut luând o lopată şi bătând mânios o tărăboanţă - pur şi simplu bătea o tărăboanţă. Dar eu nu voi fi usurz faţă de nimeni. Refuz să am resentimente, rea voinţă şi un duh neiertător care să mă macine. Iartă-ţi semenul şi te vei simţi mai bine înăuntrul tău! Totuşi noi avem duşmănie, gelozie, invidie, mândrie - mândrie datorită persoanei, mândrie datorită crezului, averii, mândrie de rasă, mândrie de realizări.

   Avem răceală în inimă faţă de Dumnezeu. Cântăm despre Dumnezeu şi ne rugăm, dar lipseşte căldura. Ne închinăm cu răceală şi rigiditate. Dumnezeu trebuie să fi privit spre Biserica lâncezită când omul lui Dumnezeu i-a avertizat pe evrei şi le-a spus: "Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion....Ei se culcă pe paturi de fildeş...Aiurează în sunetul alăutei-..."--(Amos 6. 1:4-6). Noi suntem fundamentalişti, sigur că da! Purtăm Bibliile noastre Scofield, sigur că da! Suntem evanghelici dar biserica este lâncezită şi nouă nu ne pasă - cel puţin, nu ne pasă foarte mult!