Frica de Domnul este o stiinta fara de care nu poate fi viata duhovniceasca. Asa cum se invata orice stiinta,cum se cultiva orice planta aducatoare de rod,tot asa trebuie invatata si cultivata in inima noastra frica de Domnul. Cine studiaza adanc frica de Domnul si o invata,va avea belsug de viata,lumina si fericire. Nu este vorba aici de frica de pedeapsa,ci de acea frica de a nu jigni si intrista pe cel pe care-l iubesti. Este vorba de frica din dragoste. Aceasta frica din dragoste genereaza in noi o atentie deosebita si vie,care ne pastreaza pe drumul cel drept al adevarului si al dragostei. Frica de pedeapsa nu duce la desavarsire,ci va pastra sufletul in intuneric si groaza. Dragostea desavarsita izgoneste o astfel de frica in omul nascut din nou,in urmasul lui Hristos. Orice viata cu Domnul este o viata de lumina si de bucurie. Cine este stapanit de o asemenea frica,frica de pedeapsa,nu va intelege niciodata adevarul,caci starea de frica,frica de pedeapsa,imbolnaveste mintea si inima de nu mai poate judeca drept. O astfel de frica,frica de pedeapsa,frica de oameni,frica de viitor,frica de boala si moarte,frica de frati,frica de adevar,etc.,va duce pe om in iazul cu foc si cu pucioasa,adica moartea a doua,dupa cum este scris in Apoc.21:8: "Dar cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi,ucigasi,curvari,vrajitori,inchinatori la idoli,si toti mincinosii,partea lor este in iazul,care arde cu foc si pucioasa,adica moartea a doua." Lista celor care vor ajunge in acest loc de chin vesnic,incepe cu fricosii. O persoana foarte apropiata mie,ingrijeste de o batrana,ce are varsta de nouazeci si opt de ani impliniti,si care este "sanatoasa tun." Dar este aproape paralizata la gandul ca o sa moara,paralizata de frica mortii. Fiul ei,medic pensionar,impreuna cu medicul de familie ii spun mereu: "Dumneata n-ai sa mori de vreo boala,ci de frica,de frica de moarte.
Intr-o povestire araba se spune ca un om a intalnit intr-o zi Molima.
- Unde te duci ? - a intrebat omul.
- Ma duc la Bagdad sa omor 5000 de oameni - raspunse aceasta.
Dupa cateva zile,calatorul a intalnit din nou Molima,care se intorcea de la Bagdad.
- Mi-ai spus ca ai de gand sa omori 5000 de oameni,si cand colo ai omorat 50000 de mii. Molima a raspuns:
- Nu ! Eu n-am omorat decat 5000,ceilalti au murit de frica. Ce adevar crud este cuprins in aceasta povestire ! Frica nu numai ca ucide,dar si pe cei ramasi in viata ii chinuieste. Frica face mai multe victime decat orice rau prin el insusi. Ce minunata mangaiere gasim in cuvantul care spune ca "in dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme,n-a ajuns desavarsit in dragoste."(1 Ioan 4:18). Iar ap.Pavel spune: "Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica,ci de putere,de dragoste si de chibzuinta." (2 Tim.1:7).
Tot ce vine de la Dumnezeu este dar desavarsit,bun,si necesar omului. Duhul de dragoste,adica Duhul Sfant,ne izbaveste de orice alt duh,deci si de duhul de frica. Duhul de frica,atunci cand e vorba de a marturisi adevarul,este de la diavolul. Acest vrajmas,acest tata al minciunii,strecoara in sufletul omului otrava fricii si il paralizeaza pe loc. Multi dintre copiii lui Dumnezeu au fost paralizati,in lucrarea si trairea lor,de duhul fricii. Multi,pe timpul comunismului,pralizati de frica,au vandut pe frati si i-au dat la moarte. O,grozava este frica. Iata de ce in Apocalipsa,lista celor ce ajung in iad incepe cu fricosii. "Dumnezeu,nu ne-a dat un duh de frica,ci de putere,de dragoste si de chibzuinta." Glorie si marire Lui. Fara acest Duh Sfant,nu-i cu putinta sa iubesti cu adevarat,nu-i cu putinta sa fii biruitor in luptele duhovnicesti,si nu-i cu putinta sa fii chibzuit in viata de toate zilele si cu atat mai mult in lucrarea lui Dumnezeu. Frica este un mare pacat (vezi Apoc.21:2), iar in Prov.29:25 gasim scris ca "frica de oameni este o cursa,dar cel ce se increde in Domnul n-are de ce sa se teama." Numai frica de Domnul te izbaveste de oameni si de orice alta stare de frica, fiindca frica de Domnul este:
§ Inceputul stiintei - Prov.1:7; Iov 28:28.
§ Urarea raului - Prov.8:13.
§ Lungirea zilelor - Prov.10:27.
§ Izvor de viata - Prov.14:27.
§ Sprijin puternic - Iov 4:5.
§ Curatie vesnica - Ps.19:9.
Taria inimii sta in frica de Domnul,iar slabia inimii sta in frica de om. Frica de Domnul este un izvor de viata,si ne fereste de cursele mortii." Frica adevarata de Domnul este un izvor de viata - adica viata din belsug - si ea izvoraste din dragostea adevarata fata de El,din grija de a nu-L supara sau intrista,si asa cum s-a amintit mai sus,trebuie invatata zilnic su staruinta,cu rugaciune si curatie,printr-o viata traita in dragoste. Frica de Domnul,repet,ne scapa de toate temerile,si,mai ales,de frica de oameni. Ea descatuseaza sufletul de toate celelalte frici,il umple cu curajul adevarului si-i da avant in lucrarea de marturisire a Evangheliei. Frica de Domnul ne desavarseste in omul din launtru dupa chipul lui Hristos si ne fereste de cursele vrajmasului,de pacat,de ratacire,de duhul de partida,de oameni,si nu in ultimul rand,ne pazeste de noi insine. In lumina Cuvantului Sfant se poate invata frica de Domnul,caci ea este scoala intelepciunii.(Prov.15:38). Harurile lui Dumnezeu umplu inima care se teme de El. Slavit sa fie Domnul Isus Hristos !