După ce-a adus odată
Preoția pe pământ
După vechea rânduială,
A venit cu-o Jertfă Sfântă
Și-a dat Noul Legământ,
Când pe cruce răstignit
Se-aducea pe Sine jertfă
Marele Preot fiind.

Ca Mare Preot aducea
Jertfa pe Altarul Sfânt,
Jertfă în același timp
Chiar pe Sine Se dădea.
În timp ce Legea a-mplinit
Unui veșnic Legământ
Temelia Îi punea
Mântuire oferind.

Azi, privim la Cer prin Har
Prin credința ce-am primit
Când Născuți din Duhul Sfânt
Am dobândit Cerescul Dar;
Și-L slăvim pe Sfântul Miel
Izbăviți deplin prin El
De tot ce ne-a despărțit
De al Cerului hotar.

Prin sângele jertfei Lui
Avem pe deplin iertare
Fiind pe veci biruitori
Și-naintea Domnului
Avem necurmat intrare
Primind binecuvântare
Chiar din mâna Tatălui,
Prin a Duhului Lucrare.

Moartea Sa a însemnat
O plată desăvârșită
Pentru-ntreaga noastră vină
Și pentru orice păcat.
A fost arhisuficientă
Și vrednică să satisfacă
Întreaga Dreptate Divină
Și Justiția Preasfântă.

Învierea Sa din morți
Presupune biruință
Plină de desăvârșire
Și-nviere pentru toți
Acei care prin credință
Și deplină cunoștință
S-au predat Lui și-n sfințire
Împlinesc voia-I măreață.

Învierea universală
A tuturor celor morți
Spre Judecata finală,
Este și ea-ntemeiată
Pe-nvierea Domnului
Căci El e „Fiul omului”
În mâna căruia-I lăsată
Și această judecată.

Zaragoza 15/04/2012
de Ioan Hapca (Ionică)