De tristeți făceai risipă

De tristeți făceai risipă
Prin necaz clipă de clipă,
Căutai un rost în pripă
Vrând să zbori fără-o aripă...

O dușmancă-aveai iubită
Care se numea Ispită...
Ia-ți ținea mintea-obosită
Și inima în veci rănită....

Cine oare, cine oare
Să-ți aducă eliberare
Sau vreo șansă de scăpare
Din această închisoare?!

O, din Slavă de nespus
A venit Șansa-ISUS...
Deși erai pe veci răpus,
Pe picioare El te-a pus.

Te-a curățat de păcate
Și te-a izbăvit de moarte.
Te iubește ca pe-un frate,
Când nu poți, te ia în spate...

Te poartă în brațele Lui
Către Înaltul Cerului,
Spre `naintea Tatălui...
Ca o mireasă-a Mirelui!

În batjocuri și ocară,
Întinată și murdară
Te-a găsit odinioară
Și a acceptat să moară

Purtându-ți a ta povară
Să te poată face iară
O Prințesă strălucită
În Împărăția-I Sfântă!

El ți-e Pâinea și Viața,
El ți-aduce Dimineața
Strălucitei Mântuiri
Și-a veșnicei străluciri!

20/04/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)