Era atâta frumuseţe...

Era atâta frumuseţe-n primăvara...
În primăvara aceea când pe cale,
Pe mânzul unei măgăriţe în urale
Şi-n strigăte de-Osana, triumfale,
Trecea Isus ca să trezească ţara...

Voia, intrând călare în Ierusalim,
Cum profetul, vestise mai-nainte
Poporul, ca să poată lua aminte
La ce e scris în Scripurile Sfinte,
La Cuvântul, cel veşnic şi sublim.

Voia să demonstreze, că Cetatea
Altă dată, capitală împărătească,
La venire, n-avea să recunoască
Împărăţia Sa că nu e omenească,
Ci împlinită aşa cum scrie cartea:

" O! Saltă de veselie fiica Sionului!
Iată, că Împăratul tău vine la tine,
El e neprihănit, şi biruitor în bine
Venind de sus, din slăvile divine,
Şi fii în bucurie, fiica Ierusalimului!”

" Împăratul tău smerit iată că vine!
El e blând, şi călare pe-un măgar,
Pe mânzul unei măgăriţe... în dar,
Să deschidă orizonturi noi prin har,
Prin cântări Osana, slava e în tine!”

Când S-a apropiat Isus de Cetate,
Şi-a văzut-o, El a plâns pentru ea...
Pentru că privind, viitorul Îl durea,
Zicând: " Dacă ai fi cunosut pacea,
Măcar, şi în această zi prin şoapte...

Dacă ai fi cunoscut şi tu lucrurile
Care puteau, pacea să-ţi aducă,
Poate-ar mai fi fost speranţă încă
Să-ţi deschizi inima şi la poruncă,
Să-ţi menţii strâns unite rândurile,

Dar ele sunt ascunse de ochii tăi!
Vor veni peste tine zile de groază
Când vrăjmaşii tăi, ziua-n-amiază
Îi vei observa... cum se grupează
Uniţi şi strânşi în hoarda celor răi.

Te vor înconjura de tot cu şanţuri!
Te vor împresura şi te vor strânge
Din toate părţile-n lacrimi şi sânge,
Pe-a tale uliţe-n şiroaie el va curge,
Şi cei rămaşi, fi-vor sclavi în lanţuri.

O! Şi te vor face una cu pământul
Pe tine şi pe fiii tăi, din mijlocul tău,
Şi nimeni nu va fi-n ceasul cel rău
Ca să te-ajute, să treci peste hău,
Să te scape, căci ai uitat Cuvântul!

Nu vor lăsa în tine, piatră pe piatră
Care să nu fie nimicită şi dărâmată
Şi-n învălmaşgul luptei spulberată...
Căci vremea când ai fost cercetată
Ţi s-a părut, ca focul stins în vatră.

N-ai cunoscut ceasul cercetării tale! ...
N-ai vrut a şti de Împăratul care vine
De sus, din zările preasfinte şi divine,
S-aducă pace pe pământul în suspine,
S-arate că spre cer, e-o singură cale!

Flavius Laurian Duverna
25 aprilie 2012