Nu-ți cer decât să fii un glas.
O voce simplă... tainică...
Să te golești, să fii un vas,
În care Eu aș vrea să las
Puterea Mea cea pașnică.

Nu-ți cer decât o voce ca să fii...
Un glas -- care răsună prin pustie...
Vorbind cu îndrăzneală despre-ale Mele bogății,
Ducând la lume -- a împăcării bucurii,
Punând pe rana grea o alifie.

O voce vreau... Atâta tot.
Căci pentru Mine nu contează ambalajul.
Un vas -- în care Eu să pot
Să torn din Duh... Și al păcatului complot
Să-și facă de rușine azi sondajul.

Iar de lași tot și te supui,
Și vocea ta o pui în aplicare,
Tot ce te doare-n rugăciuni Îmi spui
Și talentul pe altar îți pui,
Eu voi preface totu-n binecuvântare.

Nu-ți cer decât să fii un glas.
O voce simplă... tainică...
De te-ai golit, de ești un vas,
În noaptea neagră am să-ți las
Lumina Mea cea pașnică.

De ești un glas pe acest pământ –
În veșnicii – vei fi-n mărire.
Tot ce-ai purtat pân’ la mormânt
Va rămâne lângă cruce, frânt...
Căci tot ce ești aici – e-o închipuire.

În slavă vocea ta va fi îmbrăcată
C-o haină de mărire și de slavă
Și calea-ți va fi binecuvântată.
Dorința de mărire va fi alinată.
Și tot ce-n lume-a fost – va fi doar o epavă.


Deci dăruiește-ți vocea obosită
Să fie o uneltă-n slujba Mea.
Cu slavă va fi-mpodobită –
Doar acea voce care a fost smerită.
Și vei vedea în slavă Împărăția.

Amin.