Singurul fiu al unor ţărani a moştenit casa părintească împreună cu o bună bucată de pământ, după ce aceştia au murit. Plecat la oraş la studii, tânărul nu s-a interesat de moştenirea sa multă vreme. Peste ani, când şi-a amintit de ea, a hotărât s-o vândă, pentru că el nu avea de gând să se întoarcă în locul natal, ci să profeseze ca doctor în oraş.

    A venit în sat la primar şi l-a rugat să-i caute un cumpărător la un anumit preţ, fapt care s-a şi întâmplat, în scurt timp. Numai că tânărul nostru ceru un alt preţ pe pământ, mai mare, dar posibilul cumpărător nu avea decât suma stabilită de la început de acesta. Vânzarea nu mai avu loc, dar noaptea, când tânărul se aşeză să se odihnească în aşternutul său, avu un vis.

    Părinţii săi îl chemau la ei şi, într-un elan tineresc, el se desprinse de pământ zburând către ei dar, la un moment dat, observă că nu mai înainta din cauza unei greutăţi care îi atârna într-un buzunar. Vârî o mână în buzunarul cu pricina şi –mirare- scoase din el nişte bani. Fără să clipească, realiză că banii erau, de fapt, diferenţa de lei dintre preţul dintâi al terenului şi suma cerută mai apoi cumpărătorului.

    Tânărul se dezmetici de-a binelea în întunericul nopţii. Visul era o lecţie binemeritată!