Fratelui Dochim Cojocaru
Autor: Victor Bragagiu
Album: fara album
Categorie: Zidire spirituala
Azi, bătrâne oştean, de-a şedea lângă tine dă-mi voie...
Nu pe mult – pe-un moment... după-aceia-oi pleca iar în drum;
Întrebări eu nu am, nu m-atinge nici o nevoie...
Pur şi simplu aş vrea ca să şed lângă tine acum.
Îţi e coiful boţit, dar luceşte de-atâta bătaie,
Scutul e cam pătat de atâtea cârpeli, şlefuiri,
Însă lama la spada ta îţi mai arde ca pălălaie
Şi e gata să stea pentru-onoarea Marei Iubiri.
Coiful meu e mai nou, iară scutul de are-o zgâriere,
Arde paloşul meu poate chiar mai nebun, mai aprins,
Dar, bătrâne soldat, de la tine primesc azi putere
De-a putea s-o păstrez încă Viaţa nu m-a deprins.
Spunem una ori două despre orice ne trece prin minte,
Doar de lupte tăcând şi de armura noastră cea grea;
Drag bătrâne ostaş, mă asculţi liniştit şi cuminte,
Parcă eu aş putea ţie o-nţelepciune a-ţi da.
Ei... e timpul să plec şi mă scol fâstâcit de grăbire,
Strângem mâna-ndelung şi ne dăm sărutatul frăţesc,
Între noi iar va fi depărtarea din despărţire,
Dar şi Dragostea ce ne căleşte în trai ostăşesc.
Cine ştie de-om fi încă-odată aici împreună:
Dumnezeu hotărăşte unde-om fi noi pe mâine trimişi...
Frate, bunul meu frate, nu luptăm pentru rai ori cunună,
Ci de-aceia că-aşa anii noştri aici ne-au fost scrişi.
Iar prin juru-ţi eroi zbier cântările pentru palate,
Iar prin juru-mi mişei ce din gloate-şi făcură tain...
Pentru ce suntem puşi pe pământul acesta, măi frate,
Când se-nchin adunări la cel josnic şi celui hain.
Eu mai am întrebări, tu demult eşti răspuns la-ntrebare,
Eu vre-o grijă mai port, frământările tale-au rămas
În mulţimile luptelor rătăcindu-se printr-o vâltoare
Neputând să te-ajungă-n viaţa asta fără popas.
Mi-eşti exemplu de-ostaş care-şi face modest datoria,
Mi-eşti modelul de-a fi pe pământ un om credincios -
„Frate-aud - nu lua ca model traiul dat doară mie,
Viaţă altă tu ai, iar modelul e Domnul Cristos!”
Eu o viaţă-oi trăi. Dumnezeu m-a conduce-n Iubire
Şi va fi ca în Cale cunoştinţă să am de alţi fraţi,
Poate, freate iubit, te-oi vedea numai în amintire,
Mulţumi-voi lui Isus pentru oamenii Lui minunaţi.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/91904/fratelui-dochim-cojocaru