De ce

In toata viata-n clipe grele,
Ma plec smerit si rugator,
Si incordat luptand cu ele,
Ma trag spre bratul protector,

Sa fiu aproape in masura
Cum L-am simtit in jurul meu,
Pe Cel Ce-i sfant dorind Scriptura
S-o adancesc si eu mereu.

De Domnul meu ce are mila
Sa fiu plecat in fata Lui,
Sa-I spun inlacrimat de dor,
Si de cainta ce inunda
Al meu suflet clocotitor.

Sa stie ce se zbate-n mine
Ce valuri vin si ma inunda,
Ce flacari se ridica-n stele
Si sar pe data sa ma prinda.

Iar cand voi fi cu alte lucruri
Cuprins si nu mai am scapare,
Sa cred cu dor la umbra crucii,
Gasi-voi vesnic alinare.

Sa -i spun de ce atatea randuri
Au fost aduse sa se-ntinda
Si au trecut fara de vlaga
Ducand si greu sa nu ma-nvinga.

Spre El ce ma facea adesea
Sa ma opresc din alergare,
Ce rasturna valori si fapte,
Ca sa ma tina pe carare.

Caci azi m-am ridicat in graba
Din praful secular si rece,
Ca sa-L ajung pe Domnul meu
Ce sus se pregatea sa plece.

Amin