Se scutură cireşul peste mine
Şi-n albu-I pur mă'mbracă;
În primăvara nemuririi,
Isus din nou se arată.
Aduce sfânt parfum din ceruri;
Din albu-I alb, imaculat,
Îmi înnoieste-n alb, iubirea,
Şi-mi spune:
"Nu te teme, rămâi al Meu iertat!"
Respir din alb cu foame sfântă
Şi plâng de...dor, încetişor...
Ca...albu-I, mâna ce m-atinge,
Rămână peste min' nemuritor.
Şi-n primăvara sfântă să mă ţină,
Pe veci să Îl iubesc cântând
Şi cu miros de floare albă-n mine,
Să plec...spre Cer, zburând.