Căutarea bucuriei în Dumnezeu nu este opţională. Nu este ceva "pe deasupra" în care o persoană poate să crească după ce vine la credinţă. Nu este doar o cale de a "îmbunătăţi" umblarea noastră cu Domnul. Până când inima ta nu s-a ciocnit de această căutare, "credinţa" ta nu-I poate fi plăcută lui Dumnezeu. Nu este o credinţă mântuitoare.
Credinţa mântuitoare este încrederea că dacă vinzi tot ce ai şi părăseşti toate plăcerile lumeşti, comoara ascunsă a bucuriei îşi va satisface cele mai adânci dorinţe. Credinţa mântuitoare nu este doar convingerea din inimă că Hristos este demn de încredere, ci şi că El este de dorit. Este încrederea că El Îşi va împlini promisiunile şi că ceea ce promite este mai de dorit decât întreaga lume.
Putem vorbi despre "bucuria credinţei" la trei nivele. În primul rând, este noul gust spirirtual pentru slava lui Dumnezeu, gust creat de către Duhul Sfânt. Acest gust nou este sămânţa şi rădăcina bucuriei. Deci este "bucuria credinţei" în stare embrionară, ca să spunem aşa. În al doilea rând, este chiar trunchiul, tulpina credinţei, care se întinde în mod activ după tot ce este Dumnezeu pentru noi în Hristos. Seva acestei tulpini este bucuria în Dumnezeu. Nu este posibil ca credinţa sinceră, vitală în Fântâna Bucuriei să nu fie părtaşă acestei bucurii. Acceptarea lipsită de bucurie a Dumnezeului speranţei, aşa cum este El, este imposibilă. În al treilea rând, există rodul bucuriei zilnice despre care vorbeşte Pavel în Romani 15.13: "Şi Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa". Aici, bucuria şi pacea se revarsă din credinţă spre toate domeniile vieţii.
În procesul convertirii găsim Comoara ascunsă a Împărăţiei lui Dumnezeu. Riscăm totul pentru ea. Şi, an după an, în luptele vieţii, dovedim mereu şi mereu valoarea acestei comori şi descoperim bogăţii nepătrunse pe care nu le-am cunoscut niciodată. Astfel bucuria credinţei creşte. Atunci când Hristos ne cheamă la un nou act de ascultare ce ne va costa o plăcere trecătoare, ne reamintim de valoarea supremă de a-L urma, iar prin credinţa în valoarea Sa dovedită, părăsim plăcerile lumeşti. Rezultatul? Mai multă bucurie! Mai multă credinţă! Mai profundă ca niciodată. Şi astfel, creştem din bucurie în bucurie şi din credinţă în credinţă.
În spatele pocăinţei care renunţă la păcat şi în spatele credinţei care Îl îmbrăţişează pe Hristos, se află naşterea unui gust nou, a unei noi tânjiri, a unei noi pasiuni pentru plăcerea oferită de prezenţa lui Dumnezeu. Aceasta este rădăcina convertirii. Aceasta este naşterea unui hedonist creştin.