Omul…

Omul e purtat de valuri
Pe Oceanul fanteziei,
Ocolește-a vieții daruri
Dus de zbuciumul inimei
Și-i îndepărtat de maluri
Spre-o zariște-a nebuniei.

Omu-și centrează disputa
La câștiguri pentru sine
Și-i mereu plecat cu pluta
De-i vorba să facă-un bine,
Dă cu scuza și nevruta
Pentru-a face ce-i convine.

Omu-i ocupat din fire
Cu puzderii de idei
Pentru-a firii împlinire
Și urmând căile ei,
Pe ce duce la pieire
Pune zi de zi temei.

Omu-i bolânzit de visuri
Și frustrat de neîmpliniri.
Are în suflet multe lipsuri
Și în cuget adormiri...
Întrebări fără răspunsuri
Și plăcere în răzvrătiri...

Este dornic de împlinirea
Plăcerilor lui carnale
Și își petrece viețuirea
Cu tabieturi banale
Ce înmulțesc nefericirea
Vieții lui abituale.

Dornic de perfecțiune,
Fuge de desăvârșire
Căci această acțiune
Se rezumă la sfințire
Iar el, vrea rebeliune
Pentru-a firii împlinire.

Omu-i plin de nebunii
Și mistere păcătoase
În străfundul inimii,
Unde poftele-i hidoase
Fac lucrarea patimii
Cu urmări dezastruoase.

Omu-i necrezut de rău,
Nu fiindcă păcătuiește
Ci, fiindcă-n sinele său
Nicidecum nu se smerește
Și din brazda celui rău
Firea întruna și-o hrănește.

Nu fiindcă păcătuiește
Este astfel socotit
Ci fiindcă din fire este
Rău, nevrednic, răzvrătit
Și schimbarea n-o dorește
Că-n păcat e zămislit.

Omu-i iubitor de faimă,
Bani, grandoare și succes
La acestea se înhamă
Ca rob, până la deces.
Cât trăiește-i plin de teamă
Frământare, zbucium, stres...

Omul este interesat
Doar de propria-i persoană;
Ce-ar avea de câștigat,
Cum să-ajungă pe comană
Și asupra-i neîncetat
Moartea este suverană.

Totuși este înzestrat
„Chiar cu gândul veșniciei”,
Sete de-adevăr curat
Și cu darul bucuriei...
Dar se lasă înșelat
Și purtat de voia firei.

Omul are înclinație
Către tot ce e frumos
Și-o adâncă aspirație
După cerul maiestuos...
Însă zace în dizgrație
Fiindcă-i tare păcătos.

Omu-i de-o valoare imensă
Dar Satan l-a înșelat...
Din natura lui perversă
Trebuia răscumpărat
Cu-o unică recompensă:
Viața Celui Preaînalt!

Dumnezeu a plătit prețul
Fiindcă-așa mult ne-a iubit!
Răbdând crucea și disprețul
În locul nostru a murit
Să fim cu El la „Ospățul”
Care ni L-a pregătit...

Omul are acum în Ceruri
Pe Hristos Cel Înălțat
Ce-a zdrobit a morții bolduri
Când din morți a înviat
Și Care este de-a pururi
Preot, Domn și Împărat!

Prin credința în El, de-acum
Omul are libertate
Să urmeze noul drum
De împliniri adevărate
Și nu va fi lăsat nicicum
Atins de „a doua moarte”!

10/05/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)