Viaţa de creştin ni se pare atât de grea pentru că noi căutăm binecuvântările lui Dumnezeu în timp ce trăim după propria noastră voinţă. Ne bucurăm că trăim viaţa de creştini conform plăcerilor noastre. Noi ne facem propriile planuri şi ne alegem propria lucrare, iar apoi Îl rugăm pe Domnul Isus să vină şi să ne poarte de grijă ca păcatul să nu pună prea multă stăpânire pe noi, ca să nu greşim prea tare; Îl rugăm să vină şi să ne dea din belşug binecuvântarea Sa. Însă relaţia noastră cu Isus ar trebui să fie în aşa fel încât să fim pe de-a-ntregul la dispoziţia Sa, să venim zilnic la El în smerenie şi sinceritate şi să zicem: "Doamne, este ceva oare în mine care nu este după voia Ta, care nu a fost poruncit de Tine sau care nu-ţi este pe deplin predat Ţie?" Dacă am aştepta cu răbdare, ar înflori o relaţie între noi şi Hristos atât de strânsă şi de gingaşă încât mai pe urmă vom simţi cât de distantă a fost părtăşia noastră cu El anterior şi vom realiza că El poate să preia conducerea asupra noastră şi o face într-adevăr, dăruind o comuniune neîntreruptă întreaga zi. Mlădiţa ne cheamă la o predare totală. Nu mă refer atât de mult la renunţarea la păcate. S-ar putea să fie oameni care să aibă nevoie de aşa ceva - oameni care au temperamente violete, obiceiuri rele, şi adevărate păcate pe care le comit ocazional şi pe care nu le-au predat niciodată Mielului lui Dumnezeu. Te rog, dacă eşti o mlădiţă a Viţei vieţii, nu reţine nici un păcat. Ştiu că sunt multe dificultăţi în privinţa sfinţeniei; ştiu că nu toţi gândesc la fel referitor la acest subiect. Dar aceasta ar fi pentru mine o chestiune relativă dacă aş putea observa că toţi sunt sincer interesaţi în a scăpa de orice păcat. Dar mă tem că în mod inconştient există deseori în inimi compromisuri cu ideea; "Noi nu putem fi fără păcat, trebuie să păcătuim un pic zilnic, n-avem încotro." O, de-ar striga oamenii către Dumnezeu: "Doamne, păzeşte-mă cu adevărat de păcat!"
Predă-te complet lui Isus şi roagă-L să facă totul pentru tine pentru a te păzi de păcat. (fragment)