Nu, noi, n-am avut Parinte
Meritul de-a Te avea
Doar iubirea Ta nespusa
Te-a urcat pe Golgota

Nicicand meritele noastre
N-au ajuns pana la cer
Ca povara de pacate
Pun perdeaua peste el

Doar prin voia-Ti sfanta Doamne
Ai urcat cu greu Calvarul
Dupa ce-ai vegheat o noapte
Pentru a ridica altarul

Nu te-a tintuit iubirea,
Desi ea, a fost prezenta
Ci pacatul, nepasarea,
El, osanda permanenta

Si-asa am primit iertare
Fara munca, far sudori
Caci ne-ai iubit dinainte
De-a fi fost unul din noi

Stam acum prin haru-Ti mare
Si-asteptam a Ta venire
S de-i soare, suntem veseli
Dar de-i vant, multi se manie

Prin Golgot-ai deschis calea
Sa pasim noi inspre cer
Sa luptam, sa ducem steagul
Sa razbim chiar si prin greu

Dar noi nu stim nici acuma
Harul Tau a pretui
Si adesea-n pribegie
Nu putem a ne jertfi

Nu putem a face bine
A ierta, a fi lumini
Doamne, neputinta noastra
Ne face a fi straini

Da, straini de ce se cere
Pentr-un om evlavios
Doamne, ada-ne la starea
Vindecarii lui Hristos!

Nu stim pretui incercarea
Si nici trecerea prin foc
Dar am vrea cu toti la urma
Sa avem in ceruri loc

Sa fim cu Avraam, cu sfintii
Cu acei ce-au fost taiati,
Sfasiati, ucisi pe ruguri
Cei ce ti-au fost dedicati!

Dar confortul nost de astazi
Nu ne lasa a ne smeri
Sau a merge drept pe cale
Ce-i umil, am ocoli!

Fa-ne astazi a-ntelege
Ca prin har e mantuirea
Dar si fapta bunatatii
Isi are-n cer rasplatirea

Nu lasa Doamne mania
Sau mandria sa ne apese
Sa ne-afunde in mocirla
Ca de aici omul, nu iese

Dar sadeste-n noi dorinta
Sa Te cautam deplin
Si prin viscol si furtuna
Sa luptam sa biruim

Unde n-am stiut, ne ajuta
A-ntelege dreptul drum
Iar ce stim, ne da putere
Sa fim temple vii, nu scrum

Neputinta, fa-o starea
Cautarii ne-ntrerupte
Dupa tot ce-i sfant si vrednic
Sa razbim in grele lupte

Si luptand asa fierbinte
Pentru a urca-nspre Tine
Sa ne pomenim odata
Sus, cu Domnul, care vine!