Împărăţia şoaptei
Autor: Victor Bragagiu
Album: fara album
Categorie: Trezire si veghere
Se stinge-amurgu-n noapte
Cu raze liliachii -
Se lasă vremea şoaptei
Cu orele târzii.
Când umbra este mare,
Iar sufletul ascuns
Şi-n toate-o-nfiorare
De teamă a pătruns.
Foşniri prin iarbă multe,
Lumini nu prea găseşti
Şi adevăruri mute
Îngână la poveşti.
Limbile bat sunânde,
N-ascultă de Cuvânt,
Iar lumânări plăpânde
Parcă şi mor, şi sânt.
Cuprinderile fricii
Gigantic s-au mărit,
Mai pufăiesc aricii
Spre cerul infinit.
Nimeni nu vrea să-ncerce
S-arate ucigaşi:
Ca păsări liliecii
Prind fluturi orbi şi graşi.
E şoapta-mpărăteasă
De vis, de gând, de dor
Şi se ascund prin casă
Străinii de la zbor.
Nespusa-i înţeleaptă
Cu-alai de nerostiri
În toate-i numai şoaptă
Că-s lupte, că-s iubiri.
În piepturi se destramă
Dorinţa de a fi
O uriaşă teamă
În toţi prinde-a-ncolţi.
Se dau toţi robi a sorţii
Cu gând nepronunţat
Când vine Miezul-Nopţii
A beznei împărat.
Care aduce groază
Celor cu umbre-n cort...
Doar şoapta este trează,
Iar omul este mort.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/92891/imparatia-soaptei