S-au săturat evreii de robie
De dumnezeii de argint și piatră.
Și-au aruncat podoabele-n țărână
Ca Domnul să-i ajute înc-odată.

Căci ei , acuma plâng după chivot,
Trăind o pocăință-adevărată,
Dar, filistenii vin asupra lor:
„O, Doamne, mai ajută-i înc-odată!”

Un miel,ca jertfă au adus atunci
Și-o rugăciune-atât de-nflăcărată
Și s-a rugat, plângând prin Samuel:
„O, Doamne, mai ajută-i înc-odată!”

Și tunete din cer s-au auzit.
În Domnul biruința-i câștigată!
Israeliții sunt iar liberi acum,
Căci El, îi ajutase înc-odată.

Eben- Ezer, le spse-atunci profetul
Și-a pus între Mițpa și Șer, o piatră.
„Eben Ezer!” strigară și evreii,
Căci Domnu-i ajutase înc-odată.

S-a așternut uitarea peste vremi
Și colbul, peste cronica-arătată.
Biserica e iarăș în război.
„O, Doamne, mai ajută-ne odată!”

Și când în cer, păși-vom fericiți,
Uimiți de slava ce ne-a așteaptat,
Eben- Ezer - vom zice-atunci,
Căci Domnul în toate până-aici ne-a ajutat!