"Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos" - 1 Corinteni 1.4
Apostolul începe capitolul spunând corintenilor despre existenţa a două stări ale experienţei creştine. Unii creştini sunt lumeşti, alţii sunt duhovniceşti. Prin discernământul dăruit de Duhul Sfânt, Pavel a observat că cei din Corint erau lumeşti şi a dorit să le-o aducă la cunoştinţă. Veţi găsi cuvântul lumesc de patru ori în aceste patru versete.
Apostolul şi-a dat seama că predica lui nu ar fi de nici un folos dacă ar vorbi despre lucrurile duhovniceşti unor oameni lumeşti. Ei erau creştini, adevăraţi creştini, prunci în Hristos, dar exista un pericol mortal - erau lumeşti. Astfel încât apostolul pare să zică: Nu vă pot învăţa adevăruri duhovniceşti despre viaţa duhovnicească; voi nu puteţi să le recepţionaţi. Însă nu din cauză că ar fi fost neînţelepţi. Ei erau foarte deştepţi şi plini de cunoştinţă, dar incapabili să înţeleagă învăţătura duhovnicească. Ceea ce ne înfăţişează următoarea lecţie simplă: întreaga problemă a creştinilor din Biserica lui Hristos, care primesc uneori câte o binecuvântare pentru ca mai apoi să o piardă, se reduce la faptul că ei sunt lumeşti, iar tot ceea ce ne trebuie pentru a ne păstra binecuvântările este să devenim duhovniceşti. Trebuie să alegem ce fel de viaţă creştină am dori să trăim - viaţa lumească sau cea duhovnicească? Alege-o pe cea de-a doua şi Dumnezeu va fi încântat să ţi-o ofere.
Acum, dacă dorim să înţelegem această învăţătură va trebui să începem prin a afla în detaliu ce este această stare lumească. Voi sublinia patru caracteristici marcante ale stării lumeşti.
Prima este aceea că starea lumească este una de pruncie prelungită. A trecut mult timp de când te-ai convertit şi ar fi trebuit să fii un tânăr acum, dar totuşi mai eşti un prunc în Hristos. "V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi." Ştiţi ce este un prunc şi cât de frumoasă este pruncia. Nu există ceva mai atractiv decât un copilaş de şase luni, cu obrăjorii bucălaţi, feţişoara zâmbitoare, lovind din picioruşe şi mişcând din degeţele. Ce privelişte minunată! Dar închipuiţi-vă că după şase luni copilaşul nu ar fi deloc mai mare. Părinţii şi-ar pune problema, "Ne este teamă că ceva nu este în regulă, copilul meu nu creşte." Iar dacă după alţi trei ani copilaşul nu ar fi nici acum mai dezvoltat, părinţii ar fi trişti. Ei ar spune: "Medicul a afirmat despre copil că sufere de o boală îngrozitoare: nu poate creşte."
Vedeţi, pruncia la timpul ei este cel mai minunat lucru de pe lume, dar continuată în exces devine o povară şi o durere, un semn de boală. Şi aceasta era starea multor creştini corinteni. Continuau să fie prunci.
Dar care sunt caracteristicile unui bebeluş? Sunt predominant două: un bebeluş nu se poate ajuta pe sine şi nu-i poate ajuta pe ceilalţi.
Un prunc nu se poate ajuta pe sine. Şi aceasta este viaţa multor creştini. Ei îşi transformă pastorul în doică duhovnicească. Este un lucru grav că aceşti prunci duhovniceşti îi ţin ocupaţi pe pastori tot timpul pentru a fi îngrijiţi şi hrăniţi de către aceştia, neputându-se ajuta singuri. Ei nu ştiu cum să se hrănească din Cuvântul lui Dumnezeu iar pastorul trebuie să-i hrănească. Ei nu ştiu ce înseamnă legătura cu Dumnezeu iar pastorul trebuie să se roage pentru ei. Ei nu ştiu cum este să trăieşti ca unii care Îl au pe Dumnezeu ca ajutor: ei vor întotdeauna să fie îngrijiţi. Fiţi atenţi ca nu cumva să fie cazul vostru. Ştiţi ce face un bebeluş - el ocupă întotdeauna timpul cuiva. Nu poate fi lăsat singur! Astfel că există mulţi prunci duhovniceşti care aşteaptă mereu ajutor. În loc să permită să fie instruiţi pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a fi puternici, la ei se pune problema unei pruncii prelungite. Ei nu se pot ajuta pe ei înşişi şi deci nu-i pot ajuta pe alţii. Nu citim chiar acest lucru în epistola către Evrei? Era exact aceeaşi situaţie; ni se spune că aceia, care fuseseră convertiţi de multă vreme şi care ar fi trebuit să fie deja învăţătoari, au nevoie să fie învăţaţi din nou despre adevărurile începătoare ale creştinismului.
Faptul că un prunc duhovnicesc de trei luni este lumesc şi nu înţelege pe deplin ce este păcatul, neavând încă parte de victorie, nu este un lucru de mirare, ne spune Pavel. Dar dacă un om continuă să rămână în aceeaşi stare an după an, fiind mereu înfrânt de păcat, atunci cu siguranţă că ceva greşit este. Nimic nu poate menţine un copil într-o stare prelungită de pruncie decât o boală de vreun fel. Şi dacă mereu avem de spus, "Nu sunt duhovnicesc," atunci haideţi să spunem totodată, "O, Doamne, sunt lumesc, mă aflu într-o stare patologică şi doresc să fiu ajutat să ies din ea."