Să nu-ți lași voința târâtă
În gunoiu-acestei lumi
Nici inima înăbușită
De-ale ei laude și minciuni.
Viața ți-a fost dăruită
S-o trăiești pe sfinte culmi.

Tu ești fiu de Dumnezeu,
Tu ești o rază de lumină
Luminând un sfânt traseu.
Sus, voința din neghină
Spre divinul apogeu,
Lasă lumea cea haină!

Înspre ceruri, biruința
E garantată prin credință.
Dar e nevoie ca voința
S-o centrezi în biruință
Și să-nflăcărezi credința
Totdeauna, prin voință.

Înalță-ți mersul, cunoștința
Și sufletul curat spre cer
Urmând sârguincios credința
În bunurile ce nu pier
Și în Cel ce-Ți dă viața,
Cu o voință de fier.

Zaragoza 18/05/2012
de Ioan Hapca (Ionică)