Adio, biată viaţă de pribeag
Adio, suflet umil şi rătăcit
La Domnul eu alerg cu drag
Căci rătăcit eu nu mai sunt,
Domnul meu la El m-a primit.

Adio, viaţă grea şi copleşită
De multe griji şi frământări
Adio, oh, minte învălmăşită
Adio şi vouă toate îngâmfări
Tristeţi, nelinişti, supărări.

Adio, lipsuri, trebuinţe
Şi vouă gânduri dezlânate
Adio, oricăror dorinţe
Adio, zic vouă, urâte fapte
Adio şi vouă vechi păcate.

Adio, vouă, fanteziilor
Şi vouă, ideilor nesăbuite,
Adio.. şi vouă, capriciilor,
Adio, la pofte înăbuşite
Adio, zborurilor frânte.

Acuma sunt cu Dumnezeu
Şi Lui cu tot mă dăruiesc
El îmi vede drumul meu
Şi când ceva eu îmi doresc
Numai cu El împărtăşesc.

Cu Domnul, eu pot să zbor
Cât mai înalt şi cât mai sus
Cu mult deasupra norilor,
În Casa Domnului Isus
Plină de Har, de Har nespus.

Adio, lucruri de nimic
Adio, "străluciri" lumeşti
Cu El sunt mare şi de-s mic,
Adio, voi lucrări fireşti,
Mă-ndrept, spre cele cereşti.

Mă dezleg de înrobire,
Lângă mine-am Lămurire,
Şi mă-mbrac în Mântuire,
Pun, haina de Neprihănire,
Mă înconjor doar de Iubire,

Mă umplu, de Dumnezeire,
Şi slăvesc Sfânta Treime
Ce mă poartă spre-mplinire
Cu dragoste şi cu iubire
Dându-mi multă fericire;
Doamne, Ţie-Ţi cânt: Mărire!

A.N
21-22.05.2012 Firenze