Peste oase fără suflet
Peste mintea-mi fără cuget
Ai pus Doamne învierea
Viață dulce precum mierea

Tu ai stat în chezășie
Pentru locul meu din vie
Mi-ai vorbit că sânt iubit
Pentru Dumnezeu sortit

Ai văzut că-n mine zace
Inimă fără de pace
Te-ai pornit în mare grabă
Peste mine cu-a Ta slavă

Căci ai vrut să mă hrănești
Cu-a Ta pâine cu-ai Tăi pești
Să știu gustul mântuirii
Ce condamnă portul firii

M-ai făcut ca să-nțeleg
Pentru ce-aș putea s-alerg
Arătându-mi cum pe cruce
Al Tău sânge încă curge

Pentru oase fără suflet
Pentru minte fără cuget
Pentru cei ce-n rătăcire
Osândesc a Ta iubire

***

Pentru oase fără suflet
Pentru mintea-mi fără cuget
Ai jertfit Tu-Tată Fiul
Ca să fiu pe veci eu viul

Să-ți slujesc doar prin credință
Cultivând acea sămânță
Ce-ar putea să poarte rod
Pentru viu și pentru mort

Să pot fi și eu ca Tine
Mijlocind pentru iubire
Căci iubirea iartă totul
Chiar dacă greșit e portul...

Amin!