Motto: ""Pazeste, de asemenea, pe robul Tau de mandrie, ca sa nu stapaneasca ea peste mine! Atunci voi fi fara prihana, nevinovat de pacate mari."" Ps.19:13

Ce bucuros e Lica in asta dimineata
Cum de putine ori s-a bucurat in viata,
De-atata bucurie inima-i tresalta
Ca ieri a absolvit un curs de scoala inalta.

Sta tolanit in iarba, se bucura de soare,
Azi n-are nici-un chef sa mearga la adunare,
Isi spune fericit ca:""viata e frumoasa,
O sa citesc in Biblie si-o sa ma rog acasa.""

Citeste un verset luat la intamplare
Nimic nu intelege, si nici rabdare n-are;
Incearca sa se roage dar nu are cuvinte,
Nu poate sa se roage cum se ruga-nainte.

Mandria-l copleseste, pe el este stapana,
Nu se mai roaga Lica intreaga saptamana;
Apoi la adunare... Va merge-n viitor,
Azi leneveste-n pat si la televizor.

Inca o saptamana si raul s-a intamplat
Tanarul frate Lica de Biblie a uitat,
A uitat de adunare, chiar si de rugaciune,
A uitat ca Domnul i-a dat intelepciune.

In fapt de seara, inainte de culcare
Aude clar la usa niste batai usoare,
Merge tiptil la usa, se uita pe vizor...
Incremeneste Lica vazandu-l pe pastor.

E la pensie pastorul, dar el l-a botezat
Cu zece ani in urma...Si cat s-a bucurat!
Vrea sa-i deschida, dar o voce il opreste:
"Lasa-l sa plece ca altfel te-ocareste! "

Oare ce sa faca?! E atat de rusinat!
Se mai uita odata si vede c-a plecat,
Deschide, dar pe usa ii lasase o hartie...
Ingalbeneste Lica cand vede ce ii scrie:

""Iata, Eu stau la usa si bat...
Mai tii minte versetul din care-am predicat
Cu zece ani in urma? Si tu bucuros
Ai hotarat atunci sa-l urmezi pe Hristos."

Cade-n genunchi, se roaga cu glas tare,
Plange hohotit si lacrimile amare
Ii scalda fata, caci este neindoios:
Pastorul venise din vrerea lui Hristos!

""Iarta-ma Doamne, se roaga smerit Lica,
Ti-am auzit glasul si mie mi-a fost frica
Pentru ca eram gol de-aceea m-am ascuns
Dar chemarea Ta Isuse, in suflet mi-a patruns!

Cuvantul Tau sa-mi fie Lumina pe carare
Ca lata este calea ce duce la pierzare!
Izbaveste-ma Tu Doamne, si ai mila de mine
Nu vreau ca din mandrie sa fiu dat de rusine!"

Asa se roaga Lica cu acea hartie-n mana,
Pana cand zorii cu noaptea se ingana;
Si alt om este Lica din acea dimineata
Caci cine are Fiul , acela are Viata!
Amin!