Jalea lui David
2Sam. cap. 19

Şi un ostaş a fost trimis
Lui David vestea să îi dea
Şi Ahimaat l-a însoţit
Dar el, a mers pe calea sa

Şi straja vede de departe
Că un om, înspre ei alerga
Ştia că vine de la oaste
Lui David, veşti îi aducea

Apoi, un alt om el zăreşte
Care venea spre ei fugind
Iar David pe ei îi primeşte
Doar pe-al sau fiu, l-avea în gând

Întreabă apoi pe fiecare
Care, ce ştie de Absalom?
Inima în piept îi bate tare
Ce veşti au ei, de-al său fecior?

Când a aflat că a murit
În cameră s-a încuiat
Spunea plângând că ar fi dorit
Viaţa lui, să se fi curmat

Numele lui mereu striga
Plângând într-una neîncetat
Şi jalea, inima-i rupea
Chiar viaţa lui, el i-ar fi dat

Dar Ioab a fost înştiinţat
Că David, regele plângea
Victoria lor s-a preschimbat
Şi jale, peste toţi era

Ioab nedumerit se duce
Intră la David în palat
Ocări începe să-i arunce
Să-i spună că ei l-au salvat

Şi îl îndeamnă să vorbească
Cu cei ce-n luptă l-au slujit
La toţi ca să le mulţumească
Că au luptat, şi au biruit

Puterile şi-a adunat
Şi-a lui durere şi-a ascuns
Cu oamenii la poartă a stat
Şi vorbe bune, el le-a spus

Poporul David îşi adună
Şi Iordanul trece iară
Cu toţi se aşteapta să le spună
Un bun venit, în a lor ţară

Mefiboșet îl aştepta
El, l-a jelit când a plecat
Acum din nou se bucura
Că David este împărat

Pe Barzilai mult a dorit
Să-l ducă la Ierusalim
Dar Barzilai i-a mulţumit
Spunând că este prea bătrân

Căci Barzilai l-a ajutat
Pe David şi pe Casa sa
El i-a hrănit şi i-a îmbrăcat
Din munca şi din truda sa

Iar David drept recunoştinţă
Vroia de el să se îngrijească
Îi arăta bunavoinţă
Dorea cu el să locuiască.

sfârşit

Câmpia Turzii, 22 mai 2012