De dragul tău
E mult de-atunci și, poate-ai și uitat,
C-un sfânt pe lemn a fost cândva crucificat.
Dar El, deși respins fiind, a suferit cumplit,
Nu te-a uitat, pentru că te-a iubit.

Dar să nu-l plângi pe Cel nevinovat,
De dragul tău El a murit și-a înviat.
Mai bine-ai învia și tu cu El chiar azi,
Să nu mai trebuiască al morții chin să-l rabzi.

Acceptă-i sacrificiul pentru păcatul tau,
Și El va sta-ntre tine și diavolul cel rău.
Rostește-n gura mare, că El chiar a înviat,
Și tu crezând aceasta ești viu cu-adevărat.

Să știe dar norodul că Cel ucis cândva
Nu a ramas pe cruce și nici în groapa rea,
Ci îmbrăcat în slavă la cer s-a înălțat
Ca tu și eu să spunem: Cristos a înviat!