Puterea Harului

O, Doamne iti multumesc pentru ca M-ai creat,
C-ai luat tarana moarta si suflet viu I-ai dat.
Si inca din geneza, din marea vesnicie ,
A fost a Ta dorinta, sa fim in partasie.

Am stat asa o vreme, si a fost bucurie,
Tu imi purtai de grija, eu slava iti dam Tie.
Tu mi-ai dat libertate, sa Te maresc prin ea,
Dar eu am folosit-o spre nimicirea mea.

Am fost atat de orb si lipsit de credinta,
Incat am ascultat de cea mai rea fiinta.
In loc s-ascult de Tine, asa cum mi-ai cerut ,
Am ascultat de ingerul cel rau si decazut.

A trebuit sa mor, sa fiu dus in robie,
Lipsit de-a Ta prezenta, de-a noastra partasie.
Prea multa suferinta si atmosfera grava,
Pentru a mea fiinta slabita si firava.

O, Doamne astazi strig ca-i prea mult pentru mine,
As vrea sa pot sa vin, sa stau iar langa Tine.
Dar firea pamanteasca si ingerul cazut,
M-au tras atat de mult, incat m-au doborat.

Nu pot sa lupt cu fiara, cu ingerul cazut,
Oricat as incerca, raman tot la pamant.
O singura speranta mai este pentru bine,
Sa vii Tu Doamne insuti si Sa lupti pentru mine.

O Domne iti multumesc pentru ca M-ai creat,
Si pentru ca din moarte, din nou M-ai inviat.
Prin sangele lui Isus, ce sus pe cruce a curs,
Azi sunt din nou cu tine, in locul cel de sus.