E sfant, dar calca pragul Casei Lui
Si pumnul sa iti sparga pieptul
Genunchiul sa se plece, si ca vamesul
Nu-ti cere dreptul!

E sfant, dar jos, la poala hainei Lui
Rostogoleste-a ta povara-ncet
Si ca si orbul Bartimeu, tu striga
De tine isi va face timp, Acela ce-i din Neam din Nazaret!

E sfant, dar masa Lui e pusa,
Si firmituri apuca ca si cananeanca de demult
Si ca Ioan la pieptul Lui gusta-vei
Din painea ce s-a frant la Golgota cu-atat tumult

E sfant, dar ca si Balaam
Ii poti vedea Steaua înspre răsărit
Poti străluci, căci de la El primit-ai tu lumina,
Dar straluceste pan' la capat, negresit!

E sfant si vine! Tu, ruina,
Si muc care mai fumega, si tu, ce stralucesti,
SI tu, ce stai strajer, sfinteste-te!
E sfant, tu, azi, intreaba-te ce esti?