David îi cântă Domnului 2Sam. cap. 22
2Sam. cap. 22

Pe David, Domnu întotdeauna
Cu drag l-a binecuvântat
Și peste el, Domnu-a pus mâna
Prin biruință, l-a salvat

Și l-a trecut prin încercări
Dar, tot a fost din vina lui
Neascultare, supărări,
Și el, I-a adus Domnului

În cinstea Tatălui, de sus
David cu dragoste cânta
El mereu Domnului I-a spus
Că este, izbăvirea sa

Că este Stânca de adăpost
Și ajutorul Lui, îl cere
În valurile morții a fost
Dar Domnul, lui I-a dat putere

Când lațul morții strâns îl ține
Necazul cel greu, îl apasă
Domnul în ajutor îi vine
Îl scoală de jos, nu îl lasă

Domnul e foc mistuitor
În mâna Lui pământul geme
Și norii sub El, se cobor
Tot ce e viu, de El se teme

Din nările Lui iese fum
Din gura Lui, cărbuni aprinși
Înfricoșați, toți se supun
În fața Lui, se simt învinși

El fulgere grele trimite
Și mările de vrea, adună
Nici unui lucru nu permite
Ca Lui, să nu i se supună

Căci El pe toate le-a creat
De mâna Lui, au fost făcute
Și omului, totul i-a dat
Și de El, toate sunt văzute

Pe David, Domnul l-a iubit
Pe calea Lui, David mergea
Când a greșit, l-a pedepsit
Deși vedea, durerea sa

Domnu îndreptarea o iubește
Pentru că și El este drept
Acel ce legea Lui păzește
Este un mare înțelept

Smerenia, Domnul o iubește
Credincioșia, curăția,
Pe omul mândru îl urăște
Urăște fala și trufia

El, pentru David scut a fost
Și stânca lui de izbăvire
În Domnul, era a lui rost
El, era a lui fericire

Și David binecuvânta
Pe Cel ce-n viață l-a condus
Și osanale-I aducea
Mărire, Domnului de sus

A Lui iubire a simțit
Domnul, mereu l-a apărat
De tot ce-a fost rău, l-a ferit
Și biruință-n tot, i-a dat.

va urma

Câmpia Turzii, 26 mai 2012