Sunt părăsit de lume și-s străin
În lumea asta, chiar printre ai mei,
Atâta suferință, -atâta chin
Și-atâta ură fără de temei!

Mă-mbătrânesc prea-multele-mi suspine. . .
Isuse, vino-mi Tu în ajutor. . .
Și fă-mi dreptate, scump Stăpân Divine,
Căci sunt lovit și rănile mă dor. . .

Când sunt căzut în colbul de pe drum
Chiar fiii mamei mele-mi sunt vrăjmași. . .
Mă-ncred în brațul Tău întins acum
Și știu că nicidecum n-ai să mă lași!

Nu-Ți sunt copil străin, nici de pripas,
Sunt fiul Tău, răscumpărat c-un preț,
De-aceea cred că nu mi-a mai rămas
Decât să-aștept răspunsul Tău măreț,

Decât s-aștept măreața clipă
Când tu vei reveni să ne răpești,
Când vom scăpa de-orice ispită
Și ne vom ridica spre slăvi cerești.

Te-aștept să-mi iei al inimii suspin,
Să mă conduci în slava nevisată,
Să uit cum este să trăiești în chin
Lipit de pieptul Tău, o, Sfinte Tată!

AMIN!