La început a luminat Lumina!
O, ce abis greţos şi straşnic prezentam,
Cum îmi puţea a alterare tina!
Ce haos eu eram!

A doua zi mi s-a zidit Credinţa
Iar marea sub picioare am văzut
Şi-a fremătat spre infinit fiinţa
În sângele ceresc când am crezut.

A treia zi m-am întărit trupeşte:
Bolile-n vaiete m-au părăsit,
În sângele apos şi rece ca de peşte
O floare gingaşă a înflorit.

A patra zi mi-a apărut privirea
Deosebii de Soare - Lună, stea,
Am început ca să găsesc Iubirea
Ca-n viaţă mai presus de-orice să stea.

A cincea zi aripi se frământară
De am aflat un început de zbor,
Am profeţit o nouă primăvară
Cu buciumândul strigăt de cocor.

A şasea zi tot eul se topise,
Iar noul om cu trăinicie-a stat,
Viaţa orice râpă-acoperise
Şi Apa orice moarte a spălat.

A şaptea zi omul cel nou ca frate
În inima lui Dragostea primi;
În tânăra şi-n veşnica cetate
Din lucru Duhul Sfânt se odihni.